O definiție pentru clicuire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
clicui, clicuiesc, vb. IV (înv.) a striga; a râde cu clic, a chicoti, a jubila (de bucurie).
Intrare: clicuire
clicuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||