CLICHET, clicheți, s. m. Organ de mașină în formă de bară scurtă articulată la un capăt, iar cu celălalt capăt astfel profilat încât să împiedice rotirea într-un anumit sens a unei roți dințate. [Pl. și (n.): clichete] – Din fr. cliquet.

clichet smn [At: LTR / Pl: ~cheți sm, ~e sn / E: fr cliquet] Organ de mașină ca o pârghie scurtă, cu un capăt articulat și cu celălalt liber și profilat pentru a împiedica rotirea într-un anumit sens a unei roți dințate.

CLICHET, clichete, s. n. Organ de mașină în formă de bară scurtă articulată la un capăt, iar cu celălalt capăt astfel profilat încât să împiedice rotirea într-un anumit sens a unei roți dințate. – Din fr. cliquet.

CLICHET s.n. Pîrghie de formă specială, oscilantă față de un capăt al ei, avînd de obicei rolul de a opri mișcarea unor organe de mașină. [Pl. -te, -turi. / < fr. cliquet].

CLICHET s. n. pârghie, oscilantă față de un capăt al ei, pentru blocarea unor organe de mașină. (< fr. cliquet)

CLICHET ~e n. Pârghie oscilantă care servește la oprirea mișcărilor unor roți dințate. /<fr. cliquet

!clichet s. m., pl. clicheți

clichet s. m. / s. n., pl. clicheți / clichete

clichet s. n., pl. clichete

clichet s. m., pl. clicheți; s. n., pl. clichete

CLICHET s. (TEHN.) boraciu.