opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

CLEVETITOR, -OARE, clevetitori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care clevetește. – Cleveti + suf. -tor.

CLEVETITOR, -OARE, clevetitori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care clevetește. – Cleveti + suf. -tor.

clevetitor, ~oare [At: CORESI, EV. 128 / Pl: ~i, ~oare / E: cleveti + -tor] 1-6 smf, a (Persoană) care clevetește (1-3).

CLEVETITOR I. adj. verb. CLEVETI. II. sm. Cel ce clevetește: îi sluji de scut apărător împotriva ~ilor originii sale (NEGR.).

CLEVETITOR, -OARE, clevetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care clevetește, care bîrfește, care vorbește de rău. Toată comedia asta e o nerușinată năpaste a clevetitorilor mei. NEGRUZZI, S. I 229.

CLEVETITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care clevetește; calomniator; defăimător; denigrator; detractor; ponegritor; bârfitor. /cleveti + suf. ~tor

clevetitor a. și m. care clevetește.

Ortografice DOOM

clevetitor adj. m., s. m., pl. clevetitori; adj. f., s. f. sg. și pl. clevetitoare

clevetitor adj. m., s. m., pl. clevetitori; adj. f., s. f. sg. și pl. clevetitoare

clevetitor s. m., adj. m., pl. clevetitori; f. sg. și pl. clevetitoare, g.-d. sg. art. clevetitoarei

Argou

clevetitor, -oare, clevetitori, -oare adj. care clevetește

Sinonime

CLEVETITOR adj., s. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios.

CLEVETITOR adj., s. 1. adj., s. bîrfitor, calomniator, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (Un ~ ordinar.) 2. adj. bîrfitor, calomnios, defăimător, denigrator, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic. (Afirmații, vorbe ~.)

Intrare: clevetitor (adj.)
clevetitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clevetitor
  • clevetitorul
  • clevetitoru‑
  • clevetitoare
  • clevetitoarea
plural
  • clevetitori
  • clevetitorii
  • clevetitoare
  • clevetitoarele
genitiv-dativ singular
  • clevetitor
  • clevetitorului
  • clevetitoare
  • clevetitoarei
plural
  • clevetitori
  • clevetitorilor
  • clevetitoare
  • clevetitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: clevetitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clevetitor
  • clevetitorul
  • clevetitoru‑
plural
  • clevetitori
  • clevetitorii
genitiv-dativ singular
  • clevetitor
  • clevetitorului
plural
  • clevetitori
  • clevetitorilor
vocativ singular
  • clevetitorule
plural
  • clevetitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clevetitor, clevetitorisubstantiv masculin
clevetitoare, clevetitoaresubstantiv feminin
clevetitor, clevetitoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care clevetește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toată comedia asta e o nerușinată năpaste a clevetitorilor mei. NEGRUZZI, S. I 229. DLRLC
etimologie:
  • Cleveti + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.