2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clevetitor, ~oare [At: CORESI, EV. 128 / Pl: ~i, ~oare / E: cleveti + -tor] 1-6 smf, a (Persoană) care clevetește (1-3).

CLEVETITÓR, -OÁRE, clevetitori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care clevetește. – Cleveti + suf. -tor.

CLEVETITÓR, -OÁRE, clevetitori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care clevetește. – Cleveti + suf. -tor.

CLEVETITÓR, -OÁRE, clevetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care clevetește, care bîrfește, care vorbește de rău. Toată comedia asta e o nerușinată năpaste a clevetitorilor mei. NEGRUZZI, S. I 229.

CLEVETITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care clevetește; calomniator; defăimător; denigrator; detractor; ponegritor; bârfitor. /cleveti + suf. ~tor

clevetitor a. și m. care clevetește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clevetitór adj. m., s. m., pl. clevetitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. clevetitoáre

clevetitór s. m., adj. m., pl. clevetitóri; f. sg. și pl. clevetitoáre, g.-d. sg. art. clevetitoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLEVETITÓR adj., s. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios.

CLEVETITOR adj., s. 1. adj., s. bîrfitor, calomniator, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (Un ~ ordinar.) 2. adj. bîrfitor, calomnios, defăimător, denigrator, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic. (Afirmații, vorbe ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

clevetitor, -oare, clevetitori, -oare adj. care clevetește

Intrare: clevetitor (adj.)
clevetitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clevetitor
  • clevetitorul
  • clevetitoru‑
  • clevetitoare
  • clevetitoarea
plural
  • clevetitori
  • clevetitorii
  • clevetitoare
  • clevetitoarele
genitiv-dativ singular
  • clevetitor
  • clevetitorului
  • clevetitoare
  • clevetitoarei
plural
  • clevetitori
  • clevetitorilor
  • clevetitoare
  • clevetitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: clevetitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clevetitor
  • clevetitorul
  • clevetitoru‑
plural
  • clevetitori
  • clevetitorii
genitiv-dativ singular
  • clevetitor
  • clevetitorului
plural
  • clevetitori
  • clevetitorilor
vocativ singular
  • clevetitorule
plural
  • clevetitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clevetitor, -oare clevetitoare clevetitor (2)

  • 1. (Persoană) care clevetește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Toată comedia asta e o nerușinată năpaste a clevetitorilor mei. NEGRUZZI, S. I 229.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cleveti + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09