14 definiții pentru clemență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLEMÉNȚĂ, clemențe, s. f. Indulgență, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior față de inferiorii săi). – Din lat. clementia, fr. clémence.

clemență sf [At: (a. 1774) URICARIUL I, 178 / Pl: ~țe / E: lat clementia, fr clémence] (Liv) Indulgență (față de inferiorii care au greșit).

CLEMÉNȚĂ, clemențe, s. f. (Livr.) Indulgență, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior față de inferiorii săi). – Din lat. clementia, fr. clémence.

CLEMÉNȚĂ, clemențe, s. f. (Rar) Atitudine de îndurare, de iertare; indulgență, bunătate (a unui superior față de inferiorii săi).

CLEMÉNȚĂ s.f. (Rar) Iertare, indulgență, îndurare, milă, bunătate, blândețe. [Cf. lat. clementia, it. clemenza].

CLEMÉNȚĂ s. f. iertare, indulgență, îndurare, milă, bunătate. (< fr. clémence, lat. clementia)

CLEMÉNȚĂ ~e f. livr. Atitudine plină de blândețe și de înțelegere. /<lat. clementia, fr. clémence

*cleménță f., pl. e (lat. clementia). Îndurare, calitatea de a fi ĭertător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cleménță s. f., g.-d. art. cleménței; pl. cleménțe

cleménță s. f., g.-d. art. cleménței; pl. cleménțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLEMÉNȚĂ s. v. iertare, indulgență, îndurare, îngăduință, milostivire.

clemență s. v. IERTARE. INDULGENȚĂ. ÎNDURARE. ÎNGĂDUINȚĂ. MILOSTIVIRE.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

clemență, clemențe s. f. (jur.) infractoare tânără, aflată la primul proces penal.

Intrare: clemență
clemență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clemență
  • clemența
plural
  • clemențe
  • clemențele
genitiv-dativ singular
  • clemențe
  • clemenței
plural
  • clemențe
  • clemențelor
vocativ singular
plural

clemență

etimologie: