10 definiții pentru clematită

clematítă sf [At: PANȚU, Pl.2 / Pl: ~íte / E: lat clematitis, fr clématite] (Bot) 1 Clopoțel (Clematis integri folia). 2 Luminoasă (Clematis reda).

CLEMATÍTĂ, clematite, s. f. (Bot.) Clocoțel (Clematis integrifolia). – Din fr. clématite.

CLEMATÍTĂ, clematite, s. f. (Bot.) Clocoțel (Clematis integrifolia). – Din fr. clématite.

clematítă s. f., g.-d. art. clematítei; pl. clematíte

clematítă s. f., pl. clematíte

CLEMATÍTĂ s.f. Plantă erbacee cu flori mari, albe, roz sau violete; clopoțel. [< fr. clématite].

CLEMATÍTĂ s. f. plantă erbacee grimpantă cu flori mari, albe, roz sau violete, în formă de clopot; clopoțel. (< fr. clématite)

CLEMATÍTĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpină dreaptă și înaltă, având flori mari albe sau violete în formă de clopoței; clopoțel. /<fr. clématite

clematită f. plantă cățărătoare crește cu prisosință pe lângă garduri și prin păduri; se numește vulgar curpen-de-pădure și viță-albă.

*clematítă f., pl. e (vgr. klematites, d. klematis, -idos, ramură, vlastar [!]). O plantă ranunculacee: clématis alpina (curpen de munte), cl. erecta (luminoasă), cl. integrifolia (clocoțeĭ).

Intrare: clematită
clematită substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clemati clematita
plural clematite clematitele
genitiv-dativ singular clematite clematitei
plural clematite clematitelor
vocativ singular
plural