CLEIDO- „claviculă”. ◊ gr. kleis, idos „cheie” > fr. cléido-, it. id., engl. id., germ. kleido- > rom. cleido-. □ ~rexie (v. -rexie), s. f., dublă fractură a claviculelor fetusului; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a claviculei unui făt mort în vederea facilitării expulzării lui; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., procedeu obstetrical care constă în fracturarea claviculei fătului, în momentul nașterii, în caz de distocie.