2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clefeteá sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ele / E: clefeti + -ea] Ciocan de lemn cu care dogarul bate cercurile la butoaie Si: clefetitor (3).

clefeti [At: COSTINESCU / Pzi: ~tesc / E: fo] 1-2 vit (Îvr) A molfăi. 3-4 vit (Reg) A clefăi (1). 5 vi A bombăni. 6-7 vtrp A (se) bate cercurile la un butoi cu clefeteaua. 8-9 vtr (Reg; d. membre) A (se) scrânti.

CLEFETÍ, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clefăi. – Cf. clefăi.

CLEFETÍ, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clefăi. – Cf. clefăi.

CLEFETÍ, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A clefăi (1). Să vie să mănînce și apoi să se întoarcă... clevetind din gură. ISPIRESCU, L. 273. 2. A clefăi (2). Căsca și, clefetind buimăcit de cîteva ari, izbuti să spuie. DELAVRANCEA, S. 244.

cléfăĭ și -ĭésc, a v. intr. (rudă cu clevetesc). Est. Mănînc făcînd cu buzele și cu limba un zgomot enervant, ca porcu și oameniĭ necĭoplițĭ. – În vest clefetesc (var. din clevetesc) și cĭófăĭ. V. horpăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clefetí (a ~) (a clafăi) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clefetésc, imperf. 3 sg. clefeteá; conj. prez. 3 să clefeteáscă

clefetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clefetésc, imperf. 3 sg. clefeteá; conj. prez.3 sg. și pl. clefeteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLEFETÍ vb. v. clefăi, molfăi, plescăi.

clefeti vb. v. CLEFĂI. MOLFĂI. PLESCĂI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clefeteá s.f. (reg.) mai de lemn cu care dogarii bat cercurile la buți; cioacă.

Intrare: clefetea
clefetea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: clefeti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clefeti
  • clefetire
  • clefetit
  • clefetitu‑
  • clefetind
  • clefetindu‑
singular plural
  • clefetește
  • clefetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clefetesc
(să)
  • clefetesc
  • clefeteam
  • clefetii
  • clefetisem
a II-a (tu)
  • clefetești
(să)
  • clefetești
  • clefeteai
  • clefetiși
  • clefetiseși
a III-a (el, ea)
  • clefetește
(să)
  • clefetească
  • clefetea
  • clefeti
  • clefetise
plural I (noi)
  • clefetim
(să)
  • clefetim
  • clefeteam
  • clefetirăm
  • clefetiserăm
  • clefetisem
a II-a (voi)
  • clefetiți
(să)
  • clefetiți
  • clefeteați
  • clefetirăți
  • clefetiserăți
  • clefetiseți
a III-a (ei, ele)
  • clefetesc
(să)
  • clefetească
  • clefeteau
  • clefeti
  • clefetiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clefeti

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Să vie să mănînce și apoi să se întoarcă... clefetind din gură. ISPIRESCU, L. 273.
      surse: DLRLC
    • Căsca... și, clefetind buimăcit de cîteva ari, izbuti să spuie. DELAVRANCEA, S. 244.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. clefăi
    surse: DEX '98 DEX '09