14 definiții pentru claviatură

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

claviatúră sf [At: CARAGIALE, N. E 46 / P: ~vi-a~ / Pl: ~ri / E: ger Klaviatur] 1 Totalitate a clapelor la instrumentele muzicale cu clape, la mașina de scris etc. 2 Totalitate a butoanelor unui panou de comandă al unei mașini, al unui mecanism etc.

CLAVIATÚRĂ, claviaturi, s. f. 1. Totalitatea clapelor pianului, orgii, sintetizatorului, acordeonului, mașinii de scris etc. 2. Totalitatea butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. Klaviatur.

CLAVIATÚRĂ, claviaturi, s. f. 1. Totalitatea clapelor la pian, la orgă, la acordeon, la mașina de scris etc. 2. Totalitatea butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. Klaviatur.

CLAVIATÚRĂ, claviaturi, s. f. Sistemul de clape la pian, la orgă, la acordeon, la mașina de scris etc. Complexa claviatură a unei imense orge. CARAGIALE, O. III 262. – Pronunțat: -vi-a-.

CLAVIATÚRĂ s.f. Sistemul clapelor și al butoanelor de ton la orgă, la pian, la acordeon, la aparatele de radio, la mașina de scris etc. [Pron. -vi-a-, pl. -ri. / < germ. Klaviatur].

CLAVIATÚRĂ s. f. 1. sistemul clapelor la orgă, pian, clavecin, acordeon etc. 2. totalitatea clapelor sau a butoanelor de comandă la mașina de scris ori la calculat etc. 3. grup de robinete care deservesc conductele legate la o pompă, la un rezervor. (< germ. Klaviatur)

CLAVIATÚRĂ ~i f. 1) (la unele instrumente muzicale, aparate, mașini de scris etc.) Ansamblu de clape și de butoane. 2) Totalitate a butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc. [G.-D. claviaturii; Sil. -vi-a-] /<germ. Klaviatur

claviatură f. șir de clape la un piano sau la o orgă.

*claviatúră f., pl. ĭ (germ. klaviatur, d. klavier, clavir). Șiru de clape la piano, (Francejiĭ zic clavier, ĭar rom. ar fi maĭ bine să se zică clape, șir de clape orĭ chear clavier).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

claviatúră (-vi-a-) s. f., g.-d. art. claviatúrii; pl. claviatúri

claviatúră s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. claviatúrii; pl. claviatúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLAVIATÚRĂ s. 1. (MUZ.) (înv.) tastatură. (~ unui pian.) 2. (TEHN.) tastatură. (~ unor aparate electronice.)

CLAVIATU s. (MUZ.) (înv.) tastatură. (~ unui pian.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

claviatură, s. f. sg. (adol.) dantură.

Intrare: claviatură
claviatură substantiv feminin
  • silabație: cla-vi-a-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • claviatu
  • claviatura
plural
  • claviaturi
  • claviaturile
genitiv-dativ singular
  • claviaturi
  • claviaturii
plural
  • claviaturi
  • claviaturilor
vocativ singular
plural

claviatură

  • 1. Totalitatea clapelor pianului, orgii, sintetizatorului, acordeonului, mașinii de scris etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tastatură un exemplu
    exemple
    • Complexa claviatură a unei imense orge. CARAGIALE, O. III 262.
      surse: DLRLC
  • 2. Totalitatea butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: tastatură
  • 3. Grup de robinete care deservesc conductele legate la o pompă, la un rezervor.
    surse: MDN '00

etimologie: