5 definiții pentru claustru

claústru sn [At: DA ms / Pl: ~re / E: lat claustrum] 1 (Înv) Mănăstire catolică. 2 Loc închis. 3 (Med) Lamă de substanță cenușie din interiorul creierului.

CLAÚSTRU s.n. 1. (Latinism) Loc închis; întăritură. 2. (Med.) Lamă de substanță nervoasă cenușie din interiorul creierului. [Pron. cla-us-. / < lat. claustrum].

CLAÚSTRU s. n. 1. curte interioară a unei mănăstiri, mărginită pe toate laturile de un portic acoperit, loc de plimbare, repaus și meditație. 2. lamă de substanță nervoasă, cenușie, din interiorul creierului. (< lat. claustrum)

cláustru (claústre), s. n. – Portic, galerie de mănăstire. Lat. claustrum (sec. XIX). – Der. claustral, adj. (claustral).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

claústru s. n., pl. claústre

Intrare: claustru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • claustru
  • claustrul
  • claustru‑
plural
  • claustre
  • claustrele
genitiv-dativ singular
  • claustru
  • claustrului
plural
  • claustre
  • claustrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)