3 definiții pentru claustroman
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
claustroman s. m. Om care se izolează de societate ◊ „Dar cum sunt în realitate oamenii de care s-au îndepărtat, pe căi diferite, intelectualii claustromani din Copiii Soarelui?” Gaz. lit. 28 I 62 p. 7 (din claustro- + -man, după tipul meloman; Fl. Dimitrescu în RRL 1/69 p. 5)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
claustroman s. m. (sil. cla-us-) pl. claustromani
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CLAUSTRO- „spațiu închis, închidere, claustrare”. ◊ L. claustrum „loc închis, împrejmuire” > fr. claustro-, it. id., engl. id., germ. klaustro- > rom. claustro-. □ ~filie (v. -filie1), s. f., atracție irezistibilă către încăperi închise; ~fobie (v. -fobie), s. f., frică patologică de spațiile închise; ~man (v. -man1), s. m., persoană care prezintă claustromanie; ~manie (v. -manie), s. f., claustrare voluntară.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: cla-us-
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||