3 definiții pentru claustroman


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

claustromán s. m. Om care se izolează de societate ◊ „Dar cum sunt în realitate oamenii de care s-au îndepărtat, pe căi diferite, intelectualii claustromani din Copiii Soarelui?” Gaz. lit. 28 I 62 p. 7 (din claustro- + -man, după tipul meloman; Fl. Dimitrescu în RRL 1/69 p. 5)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

claustromán s. m. (sil. cla-us-) pl. claustrománi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CLAUSTRO- „spațiu închis, închidere, claustrare”. ◊ L. claustrum „loc închis, împrejmuire” > fr. claustro-, it. id., engl. id., germ. klaustro- > rom. claustro-.~filie (v. -filie1), s. f., atracție irezistibilă către încăperi închise; ~fobie (v. -fobie), s. f., frică patologică de spațiile închise; ~man (v. -man1), s. m., persoană care prezintă claustromanie; ~manie (v. -manie), s. f., claustrare voluntară.

Intrare: claustroman
claustroman substantiv masculin
  • silabație: cla-us-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • claustroman
  • claustromanul
  • claustromanu‑
plural
  • claustromani
  • claustromanii
genitiv-dativ singular
  • claustroman
  • claustromanului
plural
  • claustromani
  • claustromanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)