2 intrări

20 de definiții

claustráre sf [At: DA ms / P: cla-us~ / Pl: ~rắri / E: claustra] (Liv) 1 Închidere într-o mănăstire. 2 Izolare într-un loc retras.

CLAUSTRÁRE, claustrări, s. f. Faptul de a (se) claustra. [Pr.: cla-us-] – V. claustra.

CLAUSTRÁRE, claustrări, s. f. Faptul de a (se) claustra. [Pr.: cla-us-] – V. claustra.

claustráre (cla-us-) s. f., g.-d. art. claustrắrii; pl. claustrắri

claustráre s. f. (sil. cla-us-), g.-d. art. claustrării; pl. claustrări

CLAUSTRÁRE s. v. izolare, singurătate.

CLAUSTRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) claustra; claustrație. [< claustra].

claustrá vtr [At: M. I. CARAGIALE, C. 97 / Pzi: ~rez / E: fr claustrer] (Liv) 1-2 A (se) închide într-o mănăstire. 3-4 A (se) izola într-un loc retras.

claustráție sf [At: DN3 / P: cla-us~ / E: fr claustration] Claustrare (1-2).

CLAUSTRÁ, claustrez, vb. I. Refl. și tranz. (Livr.) A (se) închide într-o mănăstire sau a (se) izola într-un loc retras. [Pr.: cla-us-] – Din fr. claustrer.

CLAUSTRÁ, claustrez, vb. I. Refl. și tranz. (Livr.) A (se) închide într-o mănăstire sau a (se) izola într-un loc retras. [Pr.: cla-us-] – Din fr. claustrer.

CLAUSTRÁ, claustrez, vb. I. Refl. (Rar) A se închide într-o mănăstire sau într-un loc izolat (ca într-o mănăstire) Pantazi... se claustră în vătuita sa locuință, unde făcu noapte (= întuneric). M. I. CARAGIALE, C. 97. – Pronunțat: cla-us-.

claustrá (a ~) (livr.) (cla-us-) vb., ind. prez. 3 claustreáză

claustrá vb. (sil. cla-us-), ind. prez. 1 sg. claustréz, 3 sg. și pl. claustreáză

CLAUSTRÁ vb. I. refl., tr. (Rar) A (se) închide, a (se) izola într-o mănăstire sau în alt loc retras. [< fr. claustrer, cf. lat. claustrum – loc închis].

CLAUSTRÁ vb. refl., tr. a (se) închide într-o mănăstire, a (se) izola într-un loc retras. (< fr. claustrer, lat. claustrare)

A CLAUSTRÁ ~éz tranz. A face să se claustreze. [Sil. cla-us-] /<fr. claustrer

A SE CLAUSTRÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se retrage într-o mănăstire. 2) fig. A se îndepărta de tumultul vieții, trăind în singurătate; a se retrage; a se închide; a se pustnici; a se izola. [Sil. cla-us-] /<fr. se claustrer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: claustra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) claustra claustrare claustrat claustrând singular plural
claustrea claustrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) claustrez (să) claustrez claustram claustrai claustrasem
a II-a (tu) claustrezi (să) claustrezi claustrai claustrași claustraseși
a III-a (el, ea) claustrea (să) claustreze claustra claustră claustrase
plural I (noi) claustrăm (să) claustrăm claustram claustrarăm claustraserăm, claustrasem*
a II-a (voi) claustrați (să) claustrați claustrați claustrarăți claustraserăți, claustraseți*
a III-a (ei, ele) claustrea (să) claustreze claustrau claustra claustraseră
Intrare: claustrare
claustrare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular claustrare claustrarea
plural claustrări claustrările
genitiv-dativ singular claustrări claustrării
plural claustrări claustrărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)