7 definiții pentru clastocarst


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLASTOCÁRST, clastocarsturi, s. n. (Geol.) Forme de relief rezultate în urma unui complex de fenomene dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă. – Din rus. klastokarst.

clastocárst sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: rs кластокарст] (Glg) Complex de fenomene și forme de relief dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă.

CLASTOCÁRST, clastocarsturi, s. n. (Geol.) Complex de fenomene și forme de relief dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă. – Din rus. klastokarst.

CLASTOCÁRST s.n. Procese în forme de relief asemănătoare celor carstice, care iau naștere prin dizolvarea substanțelor solubile ce se găsesc dispersate în diverse roci. [< rus. klastokarst].

CLASTOCÁRST s. n. complex de fenomene și forme de relief asemănătoare celor carstice, ce iau naștere prin dizolvarea substanțelor solubile care se găsesc dispersate în diverse roci. (< fr. clastocarste, rus. klastokarst)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clastocárst s. n., pl. clastocársturi


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CLASTOCÁRST (< fr. {i}; {s} gr. klastos „sfărîmat” + fr. karstique „carstic”) s. n. Forme de relief rezultate în urma unui complex de fenomene dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă (loess, gresii, tufuri calcaroase și vulcanice) și rezultate în urma dizolvării și spălării particulelor minerale din aceste roci ducînd la sufoziunea și tasarea acestora.

Intrare: clastocarst
clastocarst substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clastocarst
  • clastocarstul
  • clastocarstu‑
plural
  • clastocarsturi
  • clastocarsturile
genitiv-dativ singular
  • clastocarst
  • clastocarstului
plural
  • clastocarsturi
  • clastocarsturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clastocarst

  • 1. geologie Forme de relief rezultate în urma unui complex de fenomene dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: