9 definiții pentru clasiciza

clasicizá vtr [At: DEX2 / Pzi: ~zéz / E: clasic + -iza] 1-2 A da (sau a dobândi) caracter clasic (2).

CLASICIZÁ, clasicizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a dobândi caracter clasic. – Clasic + suf. -iza.

CLASICIZÁ, clasicizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a dobândi caracter clasic. – Clasic + suf. -iza.

*clasicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 clasicizeáză

clasicizá vb., ind. prez. 1 sg. clasicizéz, 3 sg. și pl. clasicizeáză

CLASICIZÁ vb. I. tr. A da un caracter clasic. [< clasic + -iza].

CLASICIZÁ vb. I. tr., refl. a da, a dobândi un caracter clasic. II. intr. a imita pe clasici. (< it. classicizzare)

A CLASICIZÁ ~éz tranz. A face să se clasicizeze. /clasic + suf. ~iza

A SE CLASICIZÁ se ~eáză intranz. A căpăta caracter clasic. /clasic + suf. ~iza

Intrare: clasiciza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clasiciza clasicizare clasicizat clasicizând singular plural
clasicizea clasicizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clasicizez (să) clasicizez clasicizam clasicizai clasicizasem
a II-a (tu) clasicizezi (să) clasicizezi clasicizai clasicizași clasicizaseși
a III-a (el, ea) clasicizea (să) clasicizeze clasiciza clasiciză clasicizase
plural I (noi) clasicizăm (să) clasicizăm clasicizam clasicizarăm clasicizaserăm, clasicizasem*
a II-a (voi) clasicizați (să) clasicizați clasicizați clasicizarăți clasicizaserăți, clasicizaseți*
a III-a (ei, ele) clasicizea (să) clasicizeze clasicizau clasiciza clasicizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)