11 definiții pentru clasicitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clasicitate sf [At: DA / Pl: ~tăți / E: ger Klassizität] 1-4 Însușirea de a fi clasic (1-3, 5). 5-8 (Pex) Clasicism (1-4).

CLASICITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi clasic; p. ext. clasicism. – Din germ. Klassizităt.

CLASICITÁTE s. f. Însușirea de a fi clasic; p. ext. clasicism. – Din germ. Klassizität.

CLASICITÁTE s.f. Caracter clasic; (fig.) măiestrie. [Cf. it. classicità].

CLASICITÁTE s. f. caracter clasic; (fig.) măiestrie. (< it. classicità, germ. Klassizität)

clasicitate f. operele autorilor clasici, ideile și modul lor de expresiune.

*clasicitáte f. (d. clasic). Clasicizm. Totalitatea autorilor clasicĭ și operele lor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clasicitáte (livr.) s. f., g.-d. art. clasicitắții

clasicitáte s. f., g.-d. art. clasicității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLASICITÁTE s. v. clasicism.

Intrare: clasicitate
clasicitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clasicitate
  • clasicitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • clasicități
  • clasicității
plural
vocativ singular
plural