9 definiții pentru clasicistă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clasicíst, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~icíști, ~e / E: clasic + -ist] 1-2 (Persoană) care se ocupă cu studiul limbilor și culturii clasice (antice).

CLASICÍST, -Ă, clasiciști, -te, s. m. și f. Persoană care studiază limbile și cultura clasică (greco-latină). – Clasic + suf. -ist.

CLASICÍST, -Ă, clasiciști, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul limbilor și culturii clasice antice. – Clasic + suf. -ist.

CLASICÍST, -Ă, clasiciști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul limbilor și culturii clasice.

CLASICÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în filologia și cultura clasică. [< germ. Klassizist].

CLASICÍST, -Ă s. m. f. specialist în filologia și cultura clasică; adept al clasicismului. (< germ. Klassizist)

CLASICÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Specialist în filologia și cultura clasică. /germ. Klassizist


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clasicístă s. f., g.-d. art. clasicístei; pl. clasicíste

clasicístă s. f., pl. clasicíste

Intrare: clasicistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clasicistă
  • clasicista
plural
  • clasiciste
  • clasicistele
genitiv-dativ singular
  • clasiciste
  • clasicistei
plural
  • clasiciste
  • clasicistelor
vocativ singular
  • clasicistă
  • clasicisto
plural
  • clasicistelor

clasicist, -ă clasicist clasicistă

  • 1. Persoană care studiază limbile și cultura clasică (greco-latină).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Clasic + sufix -ist.
    surse: DEX '09 DEX '98