clarísim, ~ă sm, a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 213 / V: ~issim / Pl: ~i, ~e / E: lat clarissimus] 1 sm (Trs; înv) Titlu de reverență dat preoților catolici sau greco-catolici. 2 sm (Trs; înv) Persoană cu titlul de clarisim (1). 3 a (Liv) Care este foarte clar. modificată

CLARÍSIM, -Ă, clarisimi, -e, adj. (Livr.) Care este foarte clar. – Din lat. clarissimus.

CLARÍSIM, -Ă, clarisimi, -e, adj. (Livr.) Care este foarte clar. – Din lat. clarissimus.

clarísim (livr.) adj. m., pl. clarísimi; f. clarísimă, pl. clarísime

clarisím adj. m., pl. clarisími; f. sg. clarisímă, pl. clarisíme

CLARÍSIM, -Ă adj. (Liv.) Foarte clar. [< it. clarissimo, lat. clarissimus].

CLARÍSIM, -Ă adj. foarte clar. (< it. clarissimo, lat. clarissimus)