4 definiții pentru clapotaj

clapotáj sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr clapotage] (Med) Zgomot ca un clipocit perceput atunci când există lichid într-o cavitate a corpului.

clapotáj s. n., pl. clapotáje

CLAPOTÁJ s.n. (med.) Zgomot (ca un clipocit) perceput în cazurile când există lichid în diferite cavități ale organismului. [< fr. clapotage].

CLAPOTÁJ s. n. zgomot perceput în cazurile când există lichid în diferite cavități ale organismului. (< fr. clapotage)

Intrare: clapotaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clapotaj
  • clapotajul
  • clapotaju‑
plural
  • clapotaje
  • clapotajele
genitiv-dativ singular
  • clapotaj
  • clapotajului
plural
  • clapotaje
  • clapotajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)