2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLAPC interj. v. clap.

CLAPC interj. Clap. Dete piatra la loc și clapc! acoperi văgăuna din nou. ISPIRESCU, la TDRG.

clapc! int. sens identic cu clap: clapc! dete într’o cursă ISP.

CLAP interj. Cuvânt care imită zgomotul produs prin închiderea bruscă a unui capac, a unei curse de prins animale etc. [Var.: clapc interj.] – Onomatopee.

CLAP interj. Cuvânt care imită zgomotul produs prin închiderea bruscă a unui capac, a unei curse de prins animale etc. [Var.: clapc interj.] – Onomatopee.

clap i [At: SEVASTOS, ap. TDRG / V: ~c / E: fo] Cuvânt care imită zgomotul produs prin închiderea bruscă a unui capac, a unei curse de prins animale etc.

CLAP interj. Onomatopee care imită zgomotul produs prin închiderea bruscă a unui capac, a unei curse etc. Clap! îl prinde capcana. SEVASTOS, la TDRG.

CLAP interj. (se folosește pentru a reda un sunet înfundat produs de lovirea a două obiecte). /Onomat.

clap! int. exprimă sgomotul unui lucru ce plesnește, al unui corp ce cade.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clap interj. – Imită zgomotul unei uși care se închide, al unui capac etc. – Var. clamp, clanc, clapc. Creație expresivă. – Der. clăpă(n)i (var. clepăi), vb. (a plesni, a pocni); clăpă(n)itură, s. f. (țăcănit, pocnet); clampă, s. f. (fel de clanță, mîner care deschide și închide ușa), pe care Cihac, II, 60, îl pune în legătură cu ceh. klampa, din germ. Klampe (cf. Iordan, Dift., 87); clampuci, s. m. pl. (papuci); clămp(ă)ni (var. clempă(n)i, clompăi), vb. (a plesni, a pocni, a țăcăni, a face zgomot cu clanța; despre ciori, a croncăni; despre berze, a clămpăni; a tremura); clampăneală (var. clămpănitură), s. f. (țăcănit, păcănit); clămpănitor, adj. (care clămpăne); clempar, adj. (vorbăreț, gură-spartă); clempeu, s. n. (morișcă); clapcă, s. f. (cursă, capcană), cf. bg., sb. klapka „trapă”; clăpcăni, vb. (a pocni, a țăcăni). Din aceeași familie par a face parte clempuș, s. n. (cîrlig pe care se sprijină clampa, belciug; morișcă; tăruș); climpuș, s. n. (nuia; bîtă); sclimpuș, s. n. (cîrlig de rufe); cleampuș, s. n. (încuietoare; zăvor), în care Cihac, II, 331 și DAR văd influența rus. kljapuš „cîrlig”. Cf. clanț, cleapșe.

Intrare: clapc
clapc interjecție
interjecție (I10)
  • clapc
Intrare: clap
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • clap
clapc interjecție
interjecție (I10)
  • clapc

clapc

  • surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Dete piatra la loc și clapc! acoperi văgăuna din nou. ISPIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

clap clapc

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul produs prin închiderea bruscă a unui capac, a unei curse de prins animale etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Clap! îl prinde capcana. SEVASTOS, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: