10 definiții pentru clanc

clanc i [At: DELAVRANCEA, S. 128 / E: fo] Cuvânt care imită zgomotul produs de lovirea a două obiecte (metalice), de închiderea violentă a unei uși, a unui capac etc. Si: clanga-clanga.

CLANC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovirea a două obiecte, mai ales de închiderea violentă a unei uși, a unui capac etc. – Onomatopee.

CLANC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovirea a două obiecte, mai ales de închiderea violentă a unei uși, a unui capac etc. – Onomatopee.

CLANC interj. Onomatopee care imită sunetul clopotului, zgomotul produs de lovirea limbii de cerul gurii etc. Sublocotenentul... făcînd un clanc din limbă, trecu pe lîngă directorul Ministerului de Finanțe. DELAVRANCEA, S. 128.

CLANC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de lovirea a două obiecte). /Onomat.

clamp i [At: ȘEZ. III, 113 / E: fo] Cuvânt care imită zgomotul produs de lovirea a două obiecte (de lemn), închiderea violentă a unei uși, a unui capac etc.

clamp și (rar) clanc, interj. care arată huĭetu izbiriĭ unor bețe, închideriĭ uneĭ cărțĭ, unuĭ cĭoc de barză saŭ unuĭ capac de capcană de lemn ș. a.: clamp! și șoarecele s'a prins! – Maĭ rar și clap și clapc. V. clampă, clanț și țac.

Intrare: clanc
clanc interjecție
Surse flexiune: DOR