clamp i [At: ȘEZ. III, 113 / E: fo] Cuvânt care imită zgomotul produs de lovirea a două obiecte (de lemn), închiderea violentă a unei uși, a unui capac etc.

CLAMP interj. Cuvînt care imită zgomotul de lovire a două obiecte, în special de închidere violentă a unei uși sau a unui capac. – Onomatopee.

CLAMP interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de lovirea a două obiecte dure, în special, de închiderea violentă a unei uși sau a unui capac). /Onomat.

clamp și (rar) clanc, interj. care arată huĭetu izbiriĭ unor bețe, închideriĭ uneĭ cărțĭ, unuĭ cĭoc de barză saŭ unuĭ capac de capcană de lemn ș. a.: clamp! și șoarecele s’a prins! – Maĭ rar și clap și clapc. V. clampă, clanț și țac.

clap, V. clamp.

clapc, V. clamp.

clamp interj.