2 definiții pentru cladogen


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cladogén adj. m., pl. cladogéni; f. sg. cladogénă, pl. cladogéne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CLADO- „ramură, mlădiță, lăstar, tulpină”. ◊ gr. klados „tulpiniță, ramură, lăstar” > fr. clado-, it. id., engl. id., germ. klado- > rom. clado-.~cere (v. -cer1), s. n. pl., ordin de crustacee inferioare planctonice, mărunte, cu corpul cuprins într-o carapace și avînd pe cap două perechi de antene mari, adaptate la înot; ~distrofie (v. dis-, v. trofie), s. f., dezvoltare inegală și teratologică a ramurilor; ~fil (v. -fil2), s. n., 1. Ramură cu înfățișare foliacee, dar de origine caulinară. 2. Tulpină sau ramură asimilatoare dilatată, de forma unei frunze; ~for (v. -for), s. n., partea tulpinii care poartă ramurile inflorescenței; ~fore (v. -for), s. f. pl., ordin de alge verzi filamentoase, ramificate dihotomic, care trăiesc pe pietre sau pe sol, creșterea în lungime făcîndu-se terminal; ~gen (v. -gen1), adj., (despre organe vegetale) care este produs de ramură; ~geneză (v. -geneză), s. f., ramificarea direcțiilor evolutive în filogeneză; ~manie (v. -manie), s. f., proliferare teratologică a ramurilor; ~podiu (v. -podiu), s. n., suport sau trunchi ramificat; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere anormală a ramurilor.

Intrare: cladogen
cladogen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cladogen
  • cladogenul
  • cladogenu‑
  • cladoge
  • cladogena
plural
  • cladogeni
  • cladogenii
  • cladogene
  • cladogenele
genitiv-dativ singular
  • cladogen
  • cladogenului
  • cladogene
  • cladogenei
plural
  • cladogeni
  • cladogenilor
  • cladogene
  • cladogenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)