CLADOFOR I. s. n. parte a tulpinii care poartă ramurile inflorescenței. II. s. f. pl. ordin de alge verzi filamentoase, ramificate dihotomic, pe pietre sau pe sol. (< fr. cladophore/s/)

cladofor s. n., pl. cladofore

CLADO- „ramură, mlădiță, lăstar, tulpină”. ◊ gr. klados „tulpiniță, ramură, lăstar” > fr. clado-, it. id., engl. id., germ. klado- > rom. clado-. □ ~cere (v. -cer₁), s. n. pl., ordin de crustacee inferioare planctonice, mărunte, cu corpul cuprins într-o carapace și avînd pe cap două perechi de antene mari, adaptate la înot; ~distrofie (v. dis-, v. trofie), s. f., dezvoltare inegală și teratologică a ramurilor; ~fil (v. -fil₂), s. n., 1. Ramură cu înfățișare foliacee, dar de origine caulinară. 2. Tulpină sau ramură asimilatoare dilatată, de forma unei frunze; ~for (v. -for), s. n., partea tulpinii care poartă ramurile inflorescenței; ~fore (v. -for), s. f. pl., ordin de alge verzi filamentoase, ramificate dihotomic, care trăiesc pe pietre sau pe sol, creșterea în lungime făcîndu-se terminal; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre organe vegetale) care este produs de ramură; ~geneză (v. -geneză), s. f., ramificarea direcțiilor evolutive în filogeneză; ~manie (v. -manie), s. f., proliferare teratologică a ramurilor; ~podiu (v. -podiu), s. n., suport sau trunchi ramificat; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere anormală a ramurilor.