10 definiții pentru clătinătură cletinătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clătinătúră sf [At: CARAGIALE, M. 296 / V: (înv) clet~ / Pl: ~ri / E: clătina + -tură] (Înv) 1-5 Clătinare (1-5).

CLĂTINĂTÚRĂ, clătinături, s. f. Mișcare (ușoară) într-o parte și într-alta. ♦ Mișcare, deplasare șovăitoare. – Clătina + suf. -ătură.

CLĂTINĂTÚRĂ, clătinături, s. f. Mișcare (ușoară) într-o parte și într-alta. ♦ Mișcare, deplasare șovăitoare. – Clătina + suf. -ătură.

CLĂTINĂTÚRĂ, clătinaturi, s. f. Mișcare șovăitoare. Doi răniți trec rezemați, cu clătinături stranii. C. PETRESCU, II 35. Văzind frații lui clătinătura lanțului, au știut acuma că Sucnă-Murgă nu este mort. SBIERA, P. 95.- Variantă: (regional) cletinătúră (CARAGIALE, O. II 12) s. f.

clătinătură f. mișcare șovăitoare.

clătinătúră f., pl. ĭ. Rezultatu clătinăriĭ, zguduitură: dintr’o singură clătinătură, zidu s’a dărămat.

CLETINĂTÚRĂ s. f. v. clătinătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clătinătúră s. f., g.-d. art. clătinătúrii; pl. clătinătúri

clătinătúră s. f., g.-d. art. clătinătúrii; pl. clătinătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂTINĂTÚRĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. zgâlțâitură.

CLĂTINĂTU s. 1. clătinare, clătinat, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 3. scuturătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, (Mold.) zbihuială. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.)

Intrare: clătinătură
clătinătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clătinătu
  • clătinătura
plural
  • clătinături
  • clătinăturile
genitiv-dativ singular
  • clătinături
  • clătinăturii
plural
  • clătinături
  • clătinăturilor
vocativ singular
plural
cletinătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cletinătu
  • cletinătura
plural
  • cletinături
  • cletinăturile
genitiv-dativ singular
  • cletinături
  • cletinăturii
plural
  • cletinături
  • cletinăturilor
vocativ singular
plural

clătinătură cletinătură

  • 1. Mișcare (ușoară) într-o parte și într-alta.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Mișcare, deplasare șovăitoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Doi răniți trec rezemați, cu clătinături stranii. C. PETRESCU, II 35.
        surse: DLRLC
      • Văzind frații lui clătinătura lanțului, au știut acuma că Sucnă-Murgă nu este mort. SBIERA, P. 95.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Clătina + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98