5 definiții pentru clătinător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clătinător, ~oare [At: CONACHI, P. 298 / Pl: ~i, ~oare / E: clătina + -tor] 1-2 a Care (se) clatină. 3 sf (Îvp) Leagăn.

CLĂTINĂTÓR, -OÁRE, clătinători, -oare, adj. Care (se) clatină. V. tremurător. Uitată pirotindașteaptă O luntre fără de catarg Pe monoton clătinătorul Și dureros tăcutul larg. TOMA, C. V. 59. Cîte-o stea clătinătoare Candela-n văzduh și-aprinde. IOSIF, V. 91.

CLĂTINĂTÓR, -OÁRE, clătinători, -oare, adj. Care (se) clatină. – Din clătina + suf. -(ă)tor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂTINĂTÓR adj. v. clătinat, împiedicat, împleticit, nesigur, poticnit, șovăielnic, șovăitor.

clătinător adj. v. CLĂTINAT. ÎMPIEDICAT. ÎMPLETICIT. NESIGUR. POTICNIT. ȘOVĂIELNIC. ȘOVĂITOR.

Intrare: clătinător
clătinător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clătinător
  • clătinătorul
  • clătinătoru‑
  • clătinătoare
  • clătinătoarea
plural
  • clătinători
  • clătinătorii
  • clătinătoare
  • clătinătoarele
genitiv-dativ singular
  • clătinător
  • clătinătorului
  • clătinătoare
  • clătinătoarei
plural
  • clătinători
  • clătinătorilor
  • clătinătoare
  • clătinătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clătinător

etimologie:

  • clătina + sufix -(ă)tor.
    surse: DLRM