5 definiții pentru clătinător

clătinătór, ~oáre [At: CONACHI, P. 298 / Pl: ~i, ~oáre / E: clătina + -tor] 1-2 a Care (se) clatină. 3 sf (Îvp) Leagăn.

CLĂTINĂTÓR, -OÁRE, clătinători, -oare, adj. Care (se) clatină. V. tremurător. Uitată pirotindașteaptă O luntre fără de catarg Pe monoton clătinătorul Și dureros tăcutul larg. TOMA, C. V. 59. Cîte-o stea clătinătoare Candela-n văzduh și-aprinde. IOSIF, V. 91.

CLĂTINĂTÓR, -OÁRE, clătinători, -oare, adj. Care (se) clatină. – Din clătina + suf. -(ă)tor.

CLĂTINĂTÓR adj. v. clătinat, împiedicat, împleticit, nesigur, poticnit, șovăielnic, șovăitor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

clătinătór adj. v. CLĂTINAT. ÎMPIEDICAT. ÎMPLETICIT. NESIGUR. POTICNIT. ȘOVĂIELNIC. ȘOVĂITOR.

Intrare: clătinător
clătinător
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clătinător clătinătorul clătinătoare clătinătoarea
plural clătinători clătinătorii clătinătoare clătinătoarele
genitiv-dativ singular clătinător clătinătorului clătinătoare clătinătoarei
plural clătinători clătinătorilor clătinătoare clătinătoarelor
vocativ singular
plural