10 definiții pentru clătări


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clătărí [At: ȚICHINDEAL, F. 242/17 / V: clotorí / Pzi: ~résc, (reg) clắtăr / E: srb klataritise] (Îrg) 1-2 vtr A (se) agita. 3 vt A clăti. 4 vt (Mun) A spăla aurul. 5 vr (D. apă) A se tulbura.

CLĂTĂRÍ, clătăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti (1). – Cf. sb. klataritise.

CLĂTĂRÍ, clătăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti (1). – Cf. scr. klataritise.

CLĂTĂRÍ, clătăresc, vb. IV. (Transilv., Mold.) Tranz. (Cu privire la rufe și la vase) A clăti1. Safta începuse a scoate rufele din cazan și a le duce să le clătărească în apă limpede. SLAVICI, V. P. 11. Oi clătări plosca bine și-oi umple-o cu apă proaspătă, ca să avem la drum. CREANGĂ, P. 204.

clătărì v. Mold. a clăti de repețite ori: oiu clătări plosca bine CR. [Frecventativ din clăti].

clătărésc v. tr. (dintr’o formă slavă rămasă în sîrb. klatariti se, a rătăci). Nord. Clătesc (un vas) cu apă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!clătărí (a) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. clătăréște, imperf. 3 sg. clătăreá; conj. prez. 3 să clătăreáscă

clătărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clătărésc, imperf. 3 sg. clătăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. clătăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂTĂRÍ vb. v. agita, clăti, clătina, limpezi, zgudui, scutura.

clătări vb. v. AGITA. CLĂTI. CLĂTINA. LIMPEZI. ZGUDUI. SCUTURA.

Intrare: clătări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clătări
  • clătărire
  • clătărit
  • clătăritu‑
  • clătărind
  • clătărindu‑
singular plural
  • clătărește
  • clătăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clătăresc
(să)
  • clătăresc
  • clătăream
  • clătării
  • clătărisem
a II-a (tu)
  • clătărești
(să)
  • clătărești
  • clătăreai
  • clătăriși
  • clătăriseși
a III-a (el, ea)
  • clătărește
(să)
  • clătărească
  • clătărea
  • clătări
  • clătărise
plural I (noi)
  • clătărim
(să)
  • clătărim
  • clătăream
  • clătărirăm
  • clătăriserăm
  • clătărisem
a II-a (voi)
  • clătăriți
(să)
  • clătăriți
  • clătăreați
  • clătărirăți
  • clătăriserăți
  • clătăriseți
a III-a (ei, ele)
  • clătăresc
(să)
  • clătărească
  • clătăreau
  • clătări
  • clătăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clătări

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clăti (curăța) 2 exemple
    exemple
    • Safta începuse a scoate rufele din cazan și a le duce să le clătărească în apă limpede. SLAVICI, V. P. 11.
      surse: DLRLC
    • Oi clătări plosca bine și-oi umple-o cu apă proaspătă, ca să avem la drum. CREANGĂ, P. 204.
      surse: DLRLC

etimologie: