6 definiții pentru clăpăi clepăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clăpăí [At: HEM 2525 / V: clep~ / Pzi: ~ésc / E: clap + -ăi] 1-3 vi A clămpăni (1-3). 4 vti (Fig; d. oameni) A vorbi repede (și neclar).

CLĂPĂÍ, clăpăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clămpăni. ♦ Tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi repede (și neclar). – Clap + suf. -ăi.

CLĂPĂÍ, clăpăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clămpăni. ♦ Tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi repede (și neclar). – Clap + suf. -ăi.

CLĂPĂÍ, clăpăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A produce zgomotul exprimat prin onomatopeea «clap». Berzele clăpăiesc.Am două lemne: toată ziua clăpăiesc (Melița). GOROVEI, C. 226. ♦ Tranz. Fig. (Despre persoane) A spune (ceva) repede, ca un clăpăit. Ea clăpăi pe nerăsuflate o fabulă, fără să priceapă boabă. CARAGIALE, S. 9.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clăpăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăpăiésc, imperf. 3 sg. clăpăiá; conj. prez. 3 să clăpăiáscă

clăpăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăpăiésc, imperf. 3 sg. clăpăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăpăiáscă

Intrare: clăpăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăpăi
  • clăpăire
  • clăpăit
  • clăpăitu‑
  • clăpăind
  • clăpăindu‑
singular plural
  • clăpăiește
  • clăpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clăpăiesc
(să)
  • clăpăiesc
  • clăpăiam
  • clăpăii
  • clăpăisem
a II-a (tu)
  • clăpăiești
(să)
  • clăpăiești
  • clăpăiai
  • clăpăiși
  • clăpăiseși
a III-a (el, ea)
  • clăpăiește
(să)
  • clăpăiască
  • clăpăia
  • clăpăi
  • clăpăise
plural I (noi)
  • clăpăim
(să)
  • clăpăim
  • clăpăiam
  • clăpăirăm
  • clăpăiserăm
  • clăpăisem
a II-a (voi)
  • clăpăiți
(să)
  • clăpăiți
  • clăpăiați
  • clăpăirăți
  • clăpăiserăți
  • clăpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • clăpăiesc
(să)
  • clăpăiască
  • clăpăiau
  • clăpăi
  • clăpăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clepăi
  • clepăire
  • clepăit
  • clepăitu‑
  • clepăind
  • clepăindu‑
singular plural
  • clepăie
  • clepăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clepăi
(să)
  • clepăi
  • clepăiam
  • clepăii
  • clepăisem
a II-a (tu)
  • clepăi
(să)
  • clepăi
  • clepăiai
  • clepăiși
  • clepăiseși
a III-a (el, ea)
  • clepăie
(să)
  • clepăie
  • clepăia
  • clepăi
  • clepăise
plural I (noi)
  • clepăim
(să)
  • clepăim
  • clepăiam
  • clepăirăm
  • clepăiserăm
  • clepăisem
a II-a (voi)
  • clepăiți
(să)
  • clepăiți
  • clepăiați
  • clepăirăți
  • clepăiserăți
  • clepăiseți
a III-a (ei, ele)
  • clepăie
(să)
  • clepăie
  • clepăiau
  • clepăi
  • clepăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clăpăi clepăi

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Berzele clăpăiesc.
      surse: DLRLC
    • Am două lemne: toată ziua clăpăiesc (Melița). GOROVEI, C. 226.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat (Despre oameni) A vorbi repede (și neclar).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ea clăpăi pe nerăsuflate o fabulă, fără să priceapă boabă. CARAGIALE, S. 9.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Clap + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98