11 definiții pentru clănțănitură
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
CLĂNȚĂNITURĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -tură.
CLĂNȚĂNITURĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
clănțănitură sf [At: DA / Pl: ~ri / E: clănțăni + -tură] Clănțănire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂNȚĂNITURĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănire, clănțănit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clănțăetură sf vz clănțăitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clănțăitură sf vz clănțănitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂNȚĂ(N)IT sbst., CLĂNȚĂ(N)lTURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a clănță(n)i; rezultatul acestei acțiuni: îi simțeam clănțănitul gurii (DLVR.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Ortografice DOOM
clănțănitură s. f., g.-d. art. clănțăniturii; pl. clănțănituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clănțănitură s. f., g.-d. art. clănțăniturii; pl. clănțănituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clănțănitură s. f., g.-d. art. clănțăniturii; pl. clănțănituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CLĂNȚĂNITURĂ s. v. clănțănit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLĂNȚĂNITURĂ s. clănțăneală, clănțănire, clănțănit, dîrdîială, dîrdîit. (~ a dinților.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
clănțănitură, clănțăniturisubstantiv feminin
- 1. Clănțăneală, clănțănire, clănțănit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: clănțăneală clănțănire clănțănit
etimologie:
- Clănțăni + -tură. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.