7 definiții pentru clănțănitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLĂNȚĂNITÚRĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -tură.
CLĂNȚĂNITÚRĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
clănțănitúră sf [At: DA / Pl: ~ri / E: clănțăni + -tură] Clănțănire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂNȚĂNITÚRĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănire, clănțănit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
clănțănitúră s. f., g.-d. art. clănțănitúrii; pl. clănțănitúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clănțănitúră s. f., g.-d. art. clănțănitúrii; pl. clănțănitúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CLĂNȚĂNITÚRĂ s. v. clănțănit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLĂNȚĂNITURĂ s. clănțăneală, clănțănire, clănțănit, dîrdîială, dîrdîit. (~ a dinților.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: clănțănitură
clănțănitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
clănțănitură
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Clănțăni + sufix -tură.surse: DEX '09 DEX '98