7 definiții pentru clănțănitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clănțănitúră sf [At: DA / Pl: ~ri / E: clănțăni + -tură] Clănțănire.

CLĂNȚĂNITÚRĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -tură.

CLĂNȚĂNITÚRĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -tură.

CLĂNȚĂNITÚRĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănire, clănțănit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clănțănitúră s. f., g.-d. art. clănțănitúrii; pl. clănțănitúri

clănțănitúră s. f., g.-d. art. clănțănitúrii; pl. clănțănitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂNȚĂNITÚRĂ s. v. clănțănit.

CLĂNȚĂNITU s. clănțăneală, clănțănire, clănțănit, dîrdîială, dîrdîit. (~ a dinților.)

Intrare: clănțănitură
clănțănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clănțănitu
  • clănțănitura
plural
  • clănțănituri
  • clănțăniturile
genitiv-dativ singular
  • clănțănituri
  • clănțăniturii
plural
  • clănțănituri
  • clănțăniturilor
vocativ singular
plural

clănțănitură

etimologie:

  • Clănțăni + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98