7 definiții pentru clămpănitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clămpănitúră sf [At: PAS. Z. III, 203 / Pl: ~ri / E: clămpăni + ~(t)ură] 1-3 Clămpăneală (1-3).

CLĂMPĂNITÚRĂ, clămpănituri, s. f. Clămpănit. – Clămpăni + suf. -tură.

CLĂMPĂNITÚRĂ, clămpănituri, s. f. Clămpănit. – Clămpăni + suf. -tură.

CLĂMPĂNITÚRĂ, clămpănituri, s. f. Clămpăneală, clămpănit. Abia se mai aud focurile de armă ori clămpăniturile unei mitraliere. PAS, Z. III 203.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clămpănitúră s. f., g.-d. art. clămpănitúrii; pl. clămpănitúri

clămpănitúră s. f., g.-d. art. clămpănitúrii; pl. clămpănitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂMPĂNITÚRĂ s. v. clămpăneală.

CLĂMPĂNITU s. clămpăneală, clămpănit. (O serie de ~.)

Intrare: clămpănitură
clămpănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clămpănitu
  • clămpănitura
plural
  • clămpănituri
  • clămpăniturile
genitiv-dativ singular
  • clămpănituri
  • clămpăniturii
plural
  • clămpănituri
  • clămpăniturilor
vocativ singular
plural

clămpănitură

etimologie:

  • Clămpăni + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98