8 definiții pentru clăiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clăíță sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: claie + -iță] 1-2 Clăișoară (1-2).

CLĂÍȚĂ, clăițe, s. f. Diminutiv al lui claie.Claie + suf. -iță.

CLĂÍȚĂ, clăițe, s. f. Diminutiv al lui claie.Claie + suf. -iță.

CLĂÍȚĂ, clăițe, s. f. Diminutiv al lui claie. Își priveau tăcuți clăițele de fin, dădeau tîrcoale în jurul lor și oftau din greu. AGÎRBICEANU, P. S. 28. Am o clăiță de fîn; lîngă clăiță, o poieniță; lîngă poieniță, doi luceferi (Capul, fruntea și ochii). POP.

clăíță f., pl. e (d. claĭe). Claĭe mică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clăíță s. f., g.-d. art. clăíței; pl. clăíțe

clăíță s. f., g.-d. art. clăíței; pl. clăíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂÍȚĂ s. v. jumătate.

Intrare: clăiță
clăiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăiță
  • clăița
plural
  • clăițe
  • clăițele
genitiv-dativ singular
  • clăițe
  • clăiței
plural
  • clăițe
  • clăițelor
vocativ singular
plural

clăiță

  • 1. Diminutiv al lui claie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Își priveau tăcuți clăițele de fîn, dădeau tîrcoale în jurul lor și oftau din greu. AGÎRBICEANU, P. S. 28.
      surse: DLRLC
    • Am o clăiță de fîn; lîngă clăiță, o poieniță; lîngă poieniță, doi luceferi (Capul, fruntea și ochii). POP.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Claie + sufix -iță.
    surse: DEX '09 DEX '98