opțiuni

2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂCĂȘÉSC, -EÁSCĂ, clăcășești, adj. Care aparține clăcașilor (1), privitor la clăcași, de clăcași. – Clăcaș + suf. -esc.

CLĂCĂȘÉSC, -EÁSCĂ, clăcășești, adj. Care aparține clăcașilor (1), privitor la clăcași, de clăcași. – Clăcaș + suf. -esc.

clăcășesc, ~ească a [At: I. IONESCU, M. 133 / Pl: ~ești / E: clăcaș + -esc] 1 Care este specific clăcașilor. 2 Care se referă la clăcași. 3 Care provine de la clăcași. 4 Care aparține clăcașilor. 5 De clăcași.

CLĂCĂȘÉSC, -EÁSCĂ, clăcășești, adj. (Învecbit) De clăcași (1), care aparține clăcașilor sau se referă la clăcași. Sat clăcășesc.

CLĂCĂȘÉSC ~eáscă (~éști) înv. Care este caracteristic pentru clăcași; de clăcași. /clăcaș + suf. ~esc

CLĂCĂȘÍ, clăcășesc, vb. IV. Intranz. A presta clacă (1); a clăcui. – Din clăcaș.

CLĂCĂȘÍ, clăcășesc, vb. IV. Intranz. A presta clacă (1); a clăcui. – Din clăcaș.

clăcășí vi [At: I. IONESCU, M. 668 / Pzi: ~șésc / E: clăcaș] A face clacă (1) Si: a clăcui.

CLĂCĂȘÍ, clăcășesc, vb. IV. Intranz. (învechit) A face clacă (1), a fi clăcaș (1); a clăcui. Pămîntul... se cuvine a se da clăcașilor care au clăcășit pre moșia statului. IONESCU, M. 668


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clăcășésc adj. m., f. clăcășeáscă; pl. m. și f. clăcășéști

clăcășésc adj. m., f. clăcășeáscă; pl. m. și f. clăcășéști

clăcășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcășésc, imperf. 3 sg. clăcășeá; conj. prez. 3 să clăcășeáscă

clăcășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcășésc, imperf. 3 sg. clăcășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăcășeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂCĂȘÍ vb. (IST.) (înv.) a clăcui. (Presta clacă, adică ~.)

CLĂCĂȘI vb. (IST.) (înv.) a clăcui. (Presta clacă, adică ~.)

Intrare: clăcășesc
clăcășesc adjectiv
adjectiv (A82)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăcășesc
  • clăcășescul
  • clăcășescu‑
  • clăcășească
  • clăcășeasca
plural
  • clăcășești
  • clăcășeștii
  • clăcășești
  • clăcășeștile
genitiv-dativ singular
  • clăcășesc
  • clăcășescului
  • clăcășești
  • clăcășeștii
plural
  • clăcășești
  • clăcășeștilor
  • clăcășești
  • clăcășeștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: clăcăși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăcăși
  • clăcășire
  • clăcășit
  • clăcășitu‑
  • clăcășind
  • clăcășindu‑
 singular plural
  • clăcășește
  • clăcășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clăcășesc
 (să)
  • clăcășesc
  • clăcășeam
  • clăcășii
  • clăcășisem
a II-a (tu)
  • clăcășești
 (să)
  • clăcășești
  • clăcășeai
  • clăcășiși
  • clăcășiseși
a III-a (el, ea)
  • clăcășește
 (să)
  • clăcășească
  • clăcășea
  • clăcăși
  • clăcășise
plural I (noi)
  • clăcășim
 (să)
  • clăcășim
  • clăcășeam
  • clăcășirăm
  • clăcășiserăm
  • clăcășisem
a II-a (voi)
  • clăcășiți
 (să)
  • clăcășiți
  • clăcășeați
  • clăcășirăți
  • clăcășiserăți
  • clăcășiseți
a III-a (ei, ele)
  • clăcășesc
 (să)
  • clăcășească
  • clăcășeau
  • clăcășiră
  • clăcășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clăcășesc

  • 1. Care aparține clăcașilor, privitor la clăcași, de clăcași.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Sat clăcășesc.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Clăcaș + sufix -esc.
    surse: DEX '09 DEX '98

clăcăși

  • 1. A presta clacă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clăcui un exemplu
    exemple
    • Pămîntul... se cuvine a se da clăcașilor care au clăcășit pre moșia statului. IONESCU, M. 668
      surse: DLRLC

etimologie:

  • clăcaș
    surse: DEX '09 DEX '98