opțiuni
  • info

12 definiții pentru civit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIVIT, -Ă, civiți, -te, adj. (Pop.) Albastru-închis; vânăt. – Din tc. čivit.

CIVIT, -Ă, civiți, -te, adj. (Pop.) Albastru-închis; vânăt. – Din tc. čivit.

civit, ~ă [At: TARIF (1792), ap. ȘIO / V: (înv) țevit / E: tc çivit] (Înv) 1 sms Indigo. 2 sn Culoarea indigo. 3 a Albastru-închis.

CIVIT, -Ă, civiți, -te, adj. (Munt.) Albastru-închis; vînăt. Parcă-l văd, c-o mînă în șerparu-i civit, alergînd de colo-colo. DELAVRANCEA, S. 18. Birjarii... înfășurați în dulămi roșii și civite își înfundau căciulile pe ochi. MACEDONSKI, O. III 81. În fund de tot, înălțîndu-se în albăstreala înnegurată a cerului, se pierdeau culmile păduroase ale Steșicului, învelite în umbre viorii, civite și negre. ODOBESCU, S. A. 442.

civit a. și n. albastru închis, indigo. [Turc. ČIVIT].

*civít, -ă adj. (turc. čivid, čivit; sîrb. čivit). Rar azĭ. Albastru închis (indigo). S. n., pl. urĭ. Vechĭ. Haĭnă albastră închisă. – Azĭ e înlocuit pin barbarizmu fr. bleu marin, pron. bleomarén!

țevit sn vz civit

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

civit (înv.) adj. m., pl. civiți; f. civită, pl. civite

civit (pop.) adj. m., pl. civiți; f. civită, pl. civite

civit adj. m., pl. civiți; f. sg. civită, pl. civite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIVIT adj. v. vânăt.

civit adj. v. VÎNĂT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

civit s. m. – 1. Indigo, colorant albastru-închis. – 2. Culoare albastru-închis. – 3. Sulfat de cupru. – 4. Pînză bleumarin. Tc. çivit (Roesler 607; Șeineanu, II, 139; Loewe 63; Ronzevalle 78), cf. sb. čivit.

Intrare: civit
civit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • civit
  • civitul
  • civitu‑
  • civită
  • civita
plural
  • civiți
  • civiții
  • civite
  • civitele
genitiv-dativ singular
  • civit
  • civitului
  • civite
  • civitei
plural
  • civiți
  • civiților
  • civite
  • civitelor
vocativ singular — —
plural — —
țevit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

civit, civităadjectiv

  • 1. popular Albastru-închis. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vânăt
    • format_quote Parcă-l văd, c-o mînă în șerparu-i civit, alergînd de colo-colo. DELAVRANCEA, S. 18. DLRLC
    • format_quote Birjarii... înfășurați în dulămi roșii și civite își înfundau căciulile pe ochi. MACEDONSKI, O. III 81. DLRLC
    • format_quote În fund de tot, înălțîndu-se în albăstreala înnegurată a cerului, se pierdeau culmile păduroase ale Steșicului, învelite în umbre viorii, civite și negre. ODOBESCU, S. A. 442. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.