2 intrări

6 definiții

ciuváș, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: rs чyвaщ] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din Republica Ciuvașă. 3-4 (Om) originar din Republica Ciuvașă. 5 smp Populație de origine din Republica Ciuvașă. 6-7 a Care aparține ciuvașilor sau Republicii Ciuvașe. 8-9 a Referitor la ciuvași (5) sau la Republica Ciuvașă.

CIUVÁȘ, -Ă, ciuvași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Autonome Ciuvașia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Autonome Ciuvașia sau ciuvașilor (1), privitor la Republica Autonomă Ciuvașia ori la ciuvași. ♦ (Substantivat, f.) Limbă altaică din ramura turcică, vorbită de ciuvași (1). – Din rus. čuvași.

CIUVÁȘ, -Ă, ciuvași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Autonome Ciuvașe sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține ciuvașilor (1), privitor la ciuvași. – Din rus. čuvași.

ciuváș adj. m., s. m., pl. ciuváși; adj. f., s. f. ciuváșă, art. ciuváșa, pl. ciuváșe

ciuváș s. m., adj. m., pl. ciuváși; f. sg. ciuváșă, art. ciuváșa, g.-d. art. ciuváșei, pl. ciuváșe

*ciuváșă (limbă) s. f., art. ciuváșa, g.-d. art. ciuváșei

Intrare: ciuvaș (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciuvaș ciuvașul
plural ciuvași ciuvașii
genitiv-dativ singular ciuvaș ciuvașului
plural ciuvași ciuvașilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciuvaș (adj.)
ciuvaș adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciuvaș ciuvașul ciuvașă ciuvașa
plural ciuvași ciuvașii ciuvașe ciuvașele
genitiv-dativ singular ciuvaș ciuvașului ciuvașe ciuvașei
plural ciuvași ciuvașilor ciuvașe ciuvașelor
vocativ singular
plural