15 definiții pentru ciutac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciutác1 [At: DAME, T. 28 / Pl: ~aci / E: ciut + -ac] 1-2 sm, a (Bou) care nu are corn. 3-6 sn, a (Corn) scurt (sau rupt).

ciutác2 sm [At: H V, 335 / Pl: ~aci / E: ciut + -ac] (Reg) 1 Tufan retezat la o înălțime oarecare și ale cărui ramuri au crescut în jos. 2 Cioată.

ciutác3 [At: URECHE, ap. LET. I, 203/11 / V: (înv) citác, cetác / Pl: ~aci / E: tc çitak] 1-2 sm, a (Care e) bulgar turcit. 3-4 sm, a (Care este) locuitor turc din Dobrogea. 5 sm (Dep) Turc. 6 a Prost. 7 a Stângaci.

CIUTÁC, ciutaci, s. m. Rest din lemnul de armare, rezultat prin tăierea acestuia la dimensiunile necesare. Martin... i-a dat Elizei securea și ciutacii. DAVIDOGLU, M. 78.

CIUTÁC, ciutaci, s. m. Rest din lemnul de armare, rezultat prin tăierea acestuia după dimensiunile necesare. – Din ciut + suf. -ac.

CIUTÁC ~că (~ci, ~ce) și substantival rar (despre animale) Care are coarne foarte scurte; aproape ciut. /ciut + suf. ~ac

ciutac a. ciut (de vite): coarnele mici ciutace.

2) cĭutác, -ă adj. și s. (turc. čitak, čatak, Turc de la Balcanĭ saŭ Dunăre, cu pronunțarea deosebită, supt infl. luĭ cĭutac 1). Iron. Turc de pin Dobrogea. – Și cetac.

1) cĭutác, -ă adj., pl. f. e (d. cĭut. Cp. cu butac). Se zice despre boiĭ și vacile cu coarne scurte. Circumcis.

Ciutaci m. pl. porecla Turcilor, mai ales a celor din Dobrogea: ianiceri, spahii, tot felul de Ciutaci năpădise satele ISP. [Turc. ČITAK].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciutác s. m.1. Turc sau bulgar mahomedan din Dobrogea. – 2. Țărănoi, necioplit, netot. – Var. citac. Tc. çitak (DAR).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciutác adj. m. și s.m. (reg.) 1. (adj.) prost, stângaci, nerod, nătăfleață. 2. (s.m.) bulgar turcit din Turcia nordică; turc din Dobrogea.

Intrare: ciutac
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciutac
  • ciutacul
  • ciutacu‑
plural
  • ciutaci
  • ciutacii
genitiv-dativ singular
  • ciutac
  • ciutacului
plural
  • ciutaci
  • ciutacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)