11 definiții pentru ciutac

CIUTÁC, ciutaci, s. m. Rest din lemnul de armare, rezultat prin tăierea acestuia la dimensiunile necesare. Martin... i-a dat Elizei securea și ciutacii. DAVIDOGLU, M. 78.

CIUTÁC, ciutaci, s. m. Rest din lemnul de armare, rezultat prin tăierea acestuia după dimensiunile necesare. – Din ciut + suf. -ac.

ciutác s. m.1. Turc sau bulgar mahomedan din Dobrogea. – 2. Țărănoi, necioplit, netot. – Var. citac. Tc. çitak (DAR).

CIUTÁC ~că (~ci, ~ce) și substantival rar (despre animale) Care are coarne foarte scurte; aproape ciut. /ciut + suf. ~ac

ciutác adj. m. și s.m. (reg.) 1. (adj.) prost, stângaci, nerod, nătăfleață. 2. (s.m.) bulgar turcit din Turcia nordică; turc din Dobrogea.

ciutac a. ciut (de vite): coarnele mici ciutace.

1) cĭutác, -ă adj., pl. f. e (d. cĭut. Cp. cu butac). Se zice despre boiĭ și vacile cu coarne scurte. Circumcis.

2) cĭutác, -ă adj. și s. (turc. čitak, čatak, Turc de la Balcanĭ saŭ Dunăre, cu pronunțarea deosebită, supt infl. luĭ cĭutac 1). Iron. Turc de pin [!] Dobrogea. – Și cetac.

Ciutaci m. pl. porecla Turcilor, mai ales a celor din Dobrogea: ianiceri, spahii, tot felul de Ciutaci năpădise satele ISP. [Turc. ČITAK].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: ciutac
ciutac
substantiv masculin (M13) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciutac ciutacul
plural ciutaci ciutacii
genitiv-dativ singular ciutac ciutacului
plural ciutaci ciutacilor
vocativ singular
plural