opțiuni
  • info

9 definiții pentru ciurecar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIURECAR, ciurecari, s. m. (Înv.) Plăcintar care făcea ciurecuri. – Ciurec + suf. -ar.

CIURECAR, ciurecari, s. m. (Înv.) Plăcintar care făcea ciurecuri. – Ciurec + suf. -ar.

ciurecar sm [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 73 / Pl: ~i / E: ciurec + -ar] (Înv) Plăcintar.

CIURECAR, ciurecari, s. m. (Învechit) Plăcintar care face ciurecuri. Cît pentru Porojan, el deveni un pitar de frunte, sub ciomagul profesorului său, și fu ridicat la rangul de ciurecar. ALECSANDRI, la GHICA, S. 76.

CIURECAR ~i m. înv. 1) Lucrător specializat în prepararea ciurecurilor. 2) Vânzător de ciurecuri. /ciurec + suf. ~ar

ciurecar m. cel ce vinde ciurecuri.

cĭurecár m. Vechĭ. Făcător saŭ vînzător de cĭurecurĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciurecar (înv.) s. m., pl. ciurecari

ciurecar (înv.) s. m., pl. ciurecari

ciurecar s. m., pl. ciurecari

Intrare: ciurecar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciurecar
  • ciurecarul
  • ciurecaru‑
plural
  • ciurecari
  • ciurecarii
genitiv-dativ singular
  • ciurecar
  • ciurecarului
plural
  • ciurecari
  • ciurecarilor
vocativ singular
  • ciurecarule
  • ciurecare
plural
  • ciurecarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciurecar, ciurecarisubstantiv masculin

  • 1. învechit Plăcintar care făcea ciurecuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cît pentru Porojan, el deveni un pitar de frunte, sub ciomagul profesorului său, și fu ridicat la rangul de ciurecar. ALECSANDRI, la GHICA, S. 76. DLRLC
etimologie:
  • Ciurec + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.