10 definiții pentru ciurdar

ciurdár sm [At: ANON. CAR. / V: cior~ / Pl: ~i / E: ciurdă + ar] (Reg) Văcar.

CIURDÁR, ciurdari, s. m. (Reg.) Văcar. – Ciurdă + suf. -ar.

CIURDÁR, ciurdari, s. m. (Reg.) Văcar. – Ciurdă + suf. -ar.

CIURDÁR, ciurdari, s. m. (Transilv., Mold.) Păstor al unei turme de vite; văcar.

ciurdár (reg.) s. m., pl. ciurdári

ciurdár s. m., pl. ciurdári


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciurdár, ciurdari, s.m. – (reg.) Persoana care păzește o turmă de animale; văcar, boar, păstor: „Dacă primarul s-o răstit așa de tare cătă el, s-o dus bietul ciurdar acasă” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 285). ♦ (onom.) Ciurdar, Ciurdărean, Ciurdăreanu, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș. – Din ciurdă + suf. -ar (DEX, MDA).

ciurdár, -i, s.m. – Persoana care păzește o turmă de animale; văcar, boar, păstor. – Din ciurdă „turmă” + -ar.

Intrare: ciurdar
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciurdar ciurdarul
plural ciurdari ciurdarii
genitiv-dativ singular ciurdar ciurdarului
plural ciurdari ciurdarilor
vocativ singular
plural