opțiuni

10 definiții pentru ciurar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIURÁR, ciurari, s. m. Persoană care face sau vinde ciururi (1). – Ciur + suf. -ar.

CIURÁR, ciurari, s. m. Persoană care face sau vinde ciururi (1). – Ciur + suf. -ar.

ciurár sm [At: H IV, 86 / Pl: ~i / E: ciur2 + -ar] 1-2 Persoană care face (sau vinde) ciururi (1). 3 (Înv) Persoană care cerne cerealele prin ciur.

CIURÁR, ciurari, s. m. Cel care face sau vinde ciururi.

CIURÁR ~i m. 1) înv. Meșter care făcea ciururi. 2) înv. Negustor de ciururi. 3) Persoană specializată în operații de ciuruire. [Sil. ciu-rar] /ciur + suf. ~ar

ciurar m. cel ce face sau vinde ciururi.

cĭurár m. (d. cĭur). Făcător saŭ vînzător de cĭururĭ (de ordinar Țigan). Acela care cerne grînele ca să le separe de gunoaĭe (pleavă, mălură ș. a.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciurár s. m., pl. ciurári

ciurár s. m., pl. ciurári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIURÁR s. sitar. (~ul face și vinde site.)

CIURAR s. sitar. (~ face și vinde site.)

Intrare: ciurar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciurar
  • ciurarul
  • ciuraru‑
plural
  • ciurari
  • ciurarii
genitiv-dativ singular
  • ciurar
  • ciurarului
plural
  • ciurari
  • ciurarilor
vocativ singular
  • ciurarule
  • ciurare
plural
  • ciurarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciurar

etimologie:

  • Ciur + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09