11 definiții pentru ciurar

ciurár sm [At: H IV, 86 / Pl: ~i / E: ciur2 + -ar] 1-2 Persoană care face (sau vinde) ciururi (1). 3 (Înv) Persoană care cerne cerealele prin ciur.

CIURÁR, ciurari, s. m. Persoană care face sau vinde ciururi (1). – Ciur + suf. -ar.

CIURÁR, ciurari, s. m. Persoană care face sau vinde ciururi (1). – Ciur + suf. -ar.

CIURÁR, ciurari, s. m. Cel care face sau vinde ciururi.

ciurár s. m., pl. ciurári

ciurár s. m., pl. ciurári

CIURÁR s. sitar. (~ul face și vinde site.)

CIURÁR ~i m. 1) înv. Meșter care făcea ciururi. 2) înv. Negustor de ciururi. 3) Persoană specializată în operații de ciuruire. [Sil. ciu-rar] /ciur + suf. ~ar

ciurar m. cel ce face sau vinde ciururi.

cĭurár m. (d. cĭur). Făcător saŭ vînzător de cĭururĭ (de ordinar Țigan). Acela care cerne grînele ca să le separe de gunoaĭe (pleavă, mălură ș. a.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIURÁR s. sitar. (~ face și vinde site.)

Intrare: ciurar
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciurar ciurarul
plural ciurari ciurarii
genitiv-dativ singular ciurar ciurarului
plural ciurari ciurarilor
vocativ singular
plural