2 intrări

6 definiții

ciupelít, ~ă a [At: DOINE, 242 / Pl: ~ți, ~e / E: ciupeli] 1-2 (Șfg) Jumulit.

ciupelí vt [At: Lm / V: ~erí, ~pilí / Pzi: ~lésc, ciupél / E: mg csupálni] 1 A jumuli păsări. 2 A pârli porci. 3 A șterpeli.

CIUPELÍ vb. v. jumuli, pârli.

ciupelí, ciupelésc, vb. IV (reg.) 1. a jumuli (o pasăre); a smulge părul de pe porcul tăiat. 2. a fura câte puțin, a șterpeli.

cĭupelésc v. tr. (ung. csúpalnĭ, a zmulge [!]). Trans. Jumulesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciupelí vb. v. JUMULI. PÎRLI.

Intrare: ciupeli
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciupeli ciupelire ciupelit ciupelind singular plural
ciupelește ciupeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciupelesc (să) ciupelesc ciupeleam ciupelii ciupelisem
a II-a (tu) ciupelești (să) ciupelești ciupeleai ciupeliși ciupeliseși
a III-a (el, ea) ciupelește (să) ciupelească ciupelea ciupeli ciupelise
plural I (noi) ciupelim (să) ciupelim ciupeleam ciupelirăm ciupeliserăm, ciupelisem*
a II-a (voi) ciupeliți (să) ciupeliți ciupeleați ciupelirăți ciupeliserăți, ciupeliseți*
a III-a (ei, ele) ciupelesc (să) ciupelească ciupeleau ciupeli ciupeliseră
Intrare: ciupelit
ciupelit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciupelit ciupelitul ciupeli ciupelita
plural ciupeliți ciupeliții ciupelite ciupelitele
genitiv-dativ singular ciupelit ciupelitului ciupelite ciupelitei
plural ciupeliți ciupeliților ciupelite ciupelitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)