2 intrări

6 definiții

ciupelít, ~ă a [At: DOINE, 242 / Pl: ~ți, ~e / E: ciupeli] 1-2 (Șfg) Jumulit.

ciupeli vt [At: LM / V: ~erí, ~pilí / Pzi: ~lésc, ciupél / E: mg csupálni] 1 A jumuli păsări. 2 A pârli porci. 3 A șterpeli.

CIUPELÍ vb. v. jumuli, pârli.

ciupelí, ciupelésc, vb. IV (reg.) 1. a jumuli (o pasăre); a smulge părul de pe porcul tăiat. 2. a fura câte puțin, a șterpeli.

cĭupelésc v. tr. (ung. csúpalnĭ, a zmulge). Trans. Jumulesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: ciupeli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciupeli
  • ciupelire
  • ciupelit
  • ciupelind
singular plural
  • ciupelește
  • ciupeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciupelesc
(să)
  • ciupelesc
  • ciupeleam
  • ciupelii
  • ciupelisem
a II-a (tu)
  • ciupelești
(să)
  • ciupelești
  • ciupeleai
  • ciupeliși
  • ciupeliseși
a III-a (el, ea)
  • ciupelește
(să)
  • ciupelească
  • ciupelea
  • ciupeli
  • ciupelise
plural I (noi)
  • ciupelim
(să)
  • ciupelim
  • ciupeleam
  • ciupelirăm
  • ciupeliserăm
  • ciupelisem
a II-a (voi)
  • ciupeliți
(să)
  • ciupeliți
  • ciupeleați
  • ciupelirăți
  • ciupeliserăți
  • ciupeliseți
a III-a (ei, ele)
  • ciupelesc
(să)
  • ciupelească
  • ciupeleau
  • ciupeli
  • ciupeliseră
Intrare: ciupelit
ciupelit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciupelit
  • ciupelitul
  • ciupelitu‑
  • ciupeli
  • ciupelita
plural
  • ciupeliți
  • ciupeliții
  • ciupelite
  • ciupelitele
genitiv-dativ singular
  • ciupelit
  • ciupelitului
  • ciupelite
  • ciupelitei
plural
  • ciupeliți
  • ciupeliților
  • ciupelite
  • ciupelitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate – (arată)