2 intrări

9 definiții

ciupág sn [At: LB / V: (reg) ~peág / Pl: ~áge, (rar) ~uri / E: vsl чипaгь] 1 Parte a iei de deasupra brâului Si: ciupăgar (1). 2 (Reg) Bucată de pânză cât o batistă, ce se dă la înmormântare copiilor care duc sfeșnicele, crucea etc Si: ciupăgar (2). 3 (Reg) Ie. 4 Broderie pe pieptul iei. 5 (Înv) Pieptar din stambă subțire cu căptușeală din americă. 6 (Arg; înv) Pălărie (tare). modificată

CIUPÁG s. n. (Reg.) Pieptul iei cusut cu flori. – Slav (v. sl. čipagŭ).

CIUPÁG s. v. scurteicuță.

ciupág (ciupáge), s. n.1. Pieptar, vestă. – 2. Ie, bluză tipică din pînză de in, brodată. – 3. Guler de cămașă, guler întors. Sl. čĭpagŭ „buzunar la piept” (Cihac, II, 59; Conev 83), cf. bg. čepak „piept de cămașă”, sb. čpag „buzunar”; totuși cuvîntul este obscur în sl. (Berneker 169). Este puțin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 471, din gr. *ϰύπαξ în loc de ϰυπάς.

ciupág, ciupáge, s.n. (reg.) 1. partea iei de la brâu în sus, care are cusături deosebite. 2. bucată de pânză cât o batistă primită de un copil care duce crucea sau sfeșnicul la înmormântare. 3. ie. 4. partea rochiei care îmbracă pieptul și spatele; pieptar, corsaj, mânecar. 5. gulerul cămășii cu flori, al iei. 6. broderie pe pieptul iei.

ciupag n. pieptarul țărancelor din stambă subțire cu căptușeală de americă neagră și cu alesături roșiatice sau albăstrui. [Slav. ČIPAGŬ].

cĭupág n., pl. e saŭ urĭ (vsl. čipagŭ, pĭeptar; sîrb. čpag, buzunar. V. spangă). Vest. Polcă, surtuc femeĭesc făcut din stofă supțire [!]. Pĭeptu cămășiĭ, partea de la brîŭ la umerĭ. V. stan 2.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIUPAG, (R Gr); -ea s. < subst.

Intrare: ciupag
ciupag
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciupag ciupagul
plural ciupage ciupagele
genitiv-dativ singular ciupag ciupagului
plural ciupage ciupagelor
vocativ singular
plural
Intrare: Ciupag
Ciupag