2 intrări

9 definiții

ciupág sn [At: LB / V: (reg) ~peág / Pl: ~age, (rar) ~uri / E: vsl чипaгь] 1 Parte a iei de deasupra brâului Si: ciupăgar (1). 2 (Reg) Bucată de pânză cât o batistă, ce se dă la înmormântare copiilor care duc sfeșnicele, crucea etc Si: ciupăgar (2). 3 (Reg) Ie. 4 Broderie pe pieptul iei. 5 (Înv) Pieptar din stambă subțire cu căptușeală din americă. 6 (Arg; înv) Pălărie (tare). modificată

CIUPÁG s. n. (Reg.) Pieptul iei cusut cu flori. – Slav (v. sl. čipagŭ).

CIUPÁG s. v. scurteicuță.

ciupág (ciupáge), s. n.1. Pieptar, vestă. – 2. Ie, bluză tipică din pînză de in, brodată. – 3. Guler de cămașă, guler întors. Sl. čĭpagŭ „buzunar la piept” (Cihac, II, 59; Conev 83), cf. bg. čepak „piept de cămașă”, sb. čpag „buzunar”; totuși cuvîntul este obscur în sl. (Berneker 169). Este puțin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 471, din gr. *ϰύπαξ în loc de ϰυπάς.

ciupág, ciupáge, s.n. (reg.) 1. partea iei de la brâu în sus, care are cusături deosebite. 2. bucată de pânză cât o batistă primită de un copil care duce crucea sau sfeșnicul la înmormântare. 3. ie. 4. partea rochiei care îmbracă pieptul și spatele; pieptar, corsaj, mânecar. 5. gulerul cămășii cu flori, al iei. 6. broderie pe pieptul iei.

ciupag n. pieptarul țărancelor din stambă subțire cu căptușeală de americă neagră și cu alesături roșiatice sau albăstrui. [Slav. ČIPAGŬ].

cĭupág n., pl. e saŭ urĭ (vsl. čipagŭ, pĭeptar; sîrb. čpag, buzunar. V. spangă). Vest. Polcă, surtuc femeĭesc făcut din stofă supțire. Pĭeptu cămășiĭ, partea de la brîŭ la umerĭ. V. stan 2.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIUPAG, (R Gr); -ea s. < subst.

Intrare: ciupag
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciupag ciupagul
plural ciupage ciupagele
genitiv-dativ singular ciupag ciupagului
plural ciupage ciupagelor
vocativ singular
plural
Intrare: Ciupag
Ciupag nume propriu
nume propriu (I3)