opțiuni
  • info

3 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

CIUMAT, -Ă, ciumați, -te, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Om) contaminat sau bolnav de ciumă. – Ciumă + suf. -at.

CIUMAT, -Ă, ciumați, -te, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Om) contaminat sau bolnav de ciumă. – Ciumă + suf. -at.

ciumat, ~ă smf, a [At: ȘINCAI, HR. I, 263 / Pl: ~ați, ~e / E: ciuma] 1-2 (Persoană) care s-a infestat cu ciumă (1) Si: (îrg) ciumaș (1-2). 3-4 (Pop) Contagios. 5-6 (Om) mort de ciumă (1).

CIUMAT adj. și sm. 🩺 Bolnav de ciumă, molipsit de ciumă: rare-ori bolnavul ajungea cu viață la cîmpul ciumaților (I.-GH.).

CIUMAT, -Ă, ciumați, -te, adj. Contaminat de ciumă, bolnav de ciumă. Nu sînt ciumat să nu-mi răspunzi. DAVIDOGLU, M. 19. ◊ (Substantivat) Mă feresc întotdeauna de tîlhar ca de ciumat. MACEDONSKI, O. I 280. Jafurile și tîlhăriile oamenilor, direct sau indirect prepuși la serviciul ciumaților, au fost nepomenite. GHICA, S. 32.

CIUMAT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este molipsit sau bolnav de ciumă; ciumos. /ciumă + suf. ~at

ciumat m. molipsit sau atacat de ciumă.

cĭumát, -ă adj. și s. (d. cĭumă). Molipsit de cĭumă.

Ortografice DOOM

ciumat adj. m., s. m., pl. ciumați; adj. f., s. f. ciumată, pl. ciumate

ciumat adj. m., s. m., pl. ciumați; adj. f., s. f. ciumată, pl. ciumate

ciumat adj. m., s. m., pl. ciumați; f. sg. ciumată, pl. ciumate

Sinonime

CIUMAT adj. (MED.) (livr.) pestiferat. (Om ~; regiune ~.)

CIUMAT adj. (MED.) (livr.) pestiferat. (Om ~; regiune ~.)

Intrare: ciumat (adj.)
ciumat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciumat
  • ciumatul
  • ciumatu‑
  • ciumată
  • ciumata
plural
  • ciumați
  • ciumații
  • ciumate
  • ciumatele
genitiv-dativ singular
  • ciumat
  • ciumatului
  • ciumate
  • ciumatei
plural
  • ciumați
  • ciumaților
  • ciumate
  • ciumatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ciumat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciumat
  • ciumatul
  • ciumatu‑
plural
  • ciumați
  • ciumații
genitiv-dativ singular
  • ciumat
  • ciumatului
plural
  • ciumați
  • ciumaților
vocativ singular
  • ciumatule
  • ciumate
plural
  • ciumaților
Intrare: ciumată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciumată
  • ciumata
plural
  • ciumate
  • ciumatele
genitiv-dativ singular
  • ciumate
  • ciumatei
plural
  • ciumate
  • ciumatelor
vocativ singular
  • ciumată
  • ciumato
plural
  • ciumatelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciumat, ciumațisubstantiv masculin
ciumată, ciumatesubstantiv feminin
ciumat, ciumatăadjectiv

  • 1. adesea figurat (Om) contaminat sau bolnav de ciumă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciumos pestiferat
    • format_quote Nu sînt ciumat să nu-mi răspunzi. DAVIDOGLU, M. 19. DLRLC
    • format_quote Mă feresc întotdeauna de tîlhar ca de ciumat. MACEDONSKI, O. I 280. DLRLC
    • format_quote Jafurile și tîlhăriile oamenilor, direct sau indirect prepuși la serviciul ciumaților, au fost nepomenite. GHICA, S. 32. DLRLC
etimologie:
  • Ciumă + -at. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.