2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciufleca vt [At: CHEST, I 22 / V: ciof~ / Pzi: ciuflec / E: nct] (Reg; d. urechi) A blegi.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciuflecá, ciufléc, vb. I refl. (despre urechi) (reg.) a-și blegi, a-și blegoșa, a-și pleoști.

Intrare: ciuflecare
ciuflecare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuflecare
  • ciuflecarea
plural
  • ciuflecări
  • ciuflecările
genitiv-dativ singular
  • ciuflecări
  • ciuflecării
plural
  • ciuflecări
  • ciuflecărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciufleca
verb (V10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciufleca
  • ciuflecare
  • ciuflecat
  • ciuflecatu‑
  • ciuflecând
  • ciuflecându‑
singular plural
  • ciufle
  • ciuflecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciuflec
(să)
  • ciuflec
  • ciuflecam
  • ciuflecai
  • ciuflecasem
a II-a (tu)
  • ciufleci
(să)
  • ciufleci
  • ciuflecai
  • ciuflecași
  • ciuflecaseși
a III-a (el, ea)
  • ciufle
(să)
  • ciuflece
  • ciufleca
  • ciuflecă
  • ciuflecase
plural I (noi)
  • ciuflecăm
(să)
  • ciuflecăm
  • ciuflecam
  • ciuflecarăm
  • ciuflecaserăm
  • ciuflecasem
a II-a (voi)
  • ciuflecați
(să)
  • ciuflecați
  • ciuflecați
  • ciuflecarăți
  • ciuflecaserăți
  • ciuflecaseți
a III-a (ei, ele)
  • ciufle
(să)
  • ciuflece
  • ciuflecau
  • ciufleca
  • ciuflecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)