8 definiții pentru ciucurel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciucurél sm [At: ȘEZ. VII, 119 / V: ciugu- / Pl: ~réi / E: ciucur + -el] 1-2 (Șhp) Ciucuraș (1-2). 3 (Bot; reg) Cerceluși (Fucsia coccinea). 4 (Bot; reg) Canale (Impatiens balsamina). 5 (Reg) Planta erbacee Aquilegia vulgaris cu frunze de două ori trifoliolate, cu flori mari, divers colorate, în formă de cornet, aplecate Si: căldărușă, ciucurea. 6 (Bot; reg; îc) ~ei-albi Rotoțele-albe (Achillea ptarnica). 7 (Bot; reg; îc) ~ei-de-pădure Crin-de-pădure (Lilium martagon).

CIUCURÉL, ciucurei, s. m. Ciucuraș (1). – Ciucure + suf. -el.

CIUCURÉL, ciucurei, s. m. Ciucuraș (1). – Ciucure + suf. -el.

CIUCURÉL, ciucurei, s. m. (Rar) Ciucuraș. Broboadă cu ciucurei de mătase.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciucurél s. m., pl. ciucuréi, art. ciucuréii

ciucurél s. m., pl. ciucuréi, art. ciucuréii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUCURÉL s. v. ciucuraș.

CIUCUREL s. ciucuraș. (~ la o draperie.)

CIUCURÉI s. pl. v. strănutătoare.

Intrare: ciucurel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciucurel
  • ciucurelul
  • ciucurelu‑
plural
  • ciucurei
  • ciucureii
genitiv-dativ singular
  • ciucurel
  • ciucurelului
plural
  • ciucurei
  • ciucureilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciucurel

etimologie:

  • Ciucure + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09