7 definiții pentru ciucurat

ciucurát, ~ă a [At: LB / Pl: ~áți, ~e / E: ciucura] (Îvr) 1 Împodobit cu ciucuri. 2 Care atârnă ca ciucurii.

CIUCURÁT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. – Ciucure + suf. -at.

CIUCURÁT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. – Ciucure + suf. -at.

CIUCURÁT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. Năframă ciucurată. ◊ (Poetic) Pădurile... cu tulpini fumurii, ciucurate de ninsoare. DELAVRANCEA, S. 5.

ciucurát (rar) adj. m., pl. ciucuráți; f. ciucurátă, pl. ciucuráte

ciucurát adj. m., pl. ciucuráți; f. sg. ciucurátă, pl. ciucuráte

cĭucurát, -ă adj. (d. cĭucure). Vest. Cu cĭucurĭ.

Intrare: ciucurat
ciucurat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciucurat ciucuratul ciucura ciucurata
plural ciucurați ciucurații ciucurate ciucuratele
genitiv-dativ singular ciucurat ciucuratului ciucurate ciucuratei
plural ciucurați ciucuraților ciucurate ciucuratelor
vocativ singular
plural