10 definiții pentru ciucuraș

ciucuráș sm [At: COSTINESCU / Pl: ~i / E: ciucur + -aș] 1-2 (Îvr; șhp) Ciucure (mic) Si: ciucurel (1-2). 3 (Reg; șîc ~ele-Maicii-Domnului) Planta erbacee Adenostyles alliariae din familia compozitelor, cu flori roz sau albe, dispuse în mănunchiuri de câte șase Si: ~rele, floarea-ciumei.

CIUCURÁȘ, ciucurași, s. m. 1. Diminutiv al lui ciucure; ciucurel. 2. Plantă erbacee cu flori roz sau albe, dispuse în mici capitule (Adenostyles alliariae).Ciucure + suf. -aș.

CIUCURÁȘ, ciucurași, s. m. 1. Diminutiv al lui ciucure; ciucurel. 2. Plantă erbacee cu flori roz sau albe, dispuse în mici capitule (Adenostyles alliariae).Ciucure + suf. -aș.

CIUCURÁȘ, ciucurași, s. m. (Popular, rar) Diminutiv al lui ciucure. Frîuleț cu ciucuraș. PĂSCULESCU, L. P. 57.

ciucuráș s. m., pl. ciucuráși

ciucuráș s. m., pl. ciucuráși

CIUCURÁȘ s. 1. ciucurel. (Un ~ la draperie.) 2. (BOT.; Adenostyles alliariae; la pl.) (reg.) floarea-ciumei, (Transilv.) bosacă.

CIUCURÁȘ ~i m. (diminutiv de la ciucure) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze late, în formă de inimă, și cu flori dispuse în inflorescențe umbeliforme, care crește în regiuni montane. /ciucure + suf. ~


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIUCURÁȘ s. 1. ciucurel. (Un ~ la draperie.) 2. (BOT.; Adenostyles alliariae; la pl.) (reg.) floarea-ciúmei, (Transilv.) bosácă.

CIUCURÁȘ (‹ ciucure) s. m. (la pl.) Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, înaltă de 60-100 cm, cu frunze reniforme sau rotunde, flori roz, albe, dispuse în capitule (Adenostyles allariae). Crește în regiunile de munte.

Intrare: ciucuraș
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciucuraș ciucurașul
plural ciucurași ciucurașii
genitiv-dativ singular ciucuraș ciucurașului
plural ciucurași ciucurașilor
vocativ singular
plural