3 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

CIOBOTĂRIE1 s. f. v. ciubotărie1.

CIOBOTĂRIE1 s. f. v. ciubotărie1.

CIOBOTĂRIE2 s. f. v. ciubotărie2.

CIOBOTĂRIE2 s. f. v. ciubotărie2.

CIUBOTĂRIE1 s. f. (Reg.) Meseria ciubotarului; cizmărie1. [Var.: ciobotărie s. f.] – Ciubotar + suf. -ie.

CIUBOTĂRIE1 s. f. (Reg.) Meseria ciubotarului; cizmărie1. [Var.: ciobotărie s. f.] – Ciubotar + suf. -ie.

CIUBOTĂRIE2, ciubotării, s. f. (Reg.) Atelierul ciubotarului; cizmărie2. [Var.: ciobotărie s. f.] – Ciubotă + suf. -ărie.

CIUBOTĂRIE2, ciubotării, s. f. (Reg.) Atelierul ciubotarului; cizmărie2. [Var.: ciobotărie s. f.] – Ciubotă + suf. -ărie.

ciobotărie sf vz ciubotărie

ciubotărie2 sf [At: DA / V: (reg) ciob~ / Pl: ~ii / E: ciubotă + -ărie] (Reg) Cizmărie2.

ciubotărie1 sf [At: DA / V: (reg) ciob~ / Pl: ~ii / E: ciubotar + -ie] (Reg) Cizmărie1.

CIOBOTĂRIE, CIUBOTĂRIE sf. Mold. Cizmărie: aș face ciubote, dacă aș ști ciobotăria (ALECS.); îi bufnea rîsul pe toți ucenicii din ciubotărie (CRG.) [ciobotar].

CIOBOTĂRIE s. f. v. ciubotărie.

CIUBOTĂRIE, (2) ciubotarii, s. f. 1. Meseria ciubotarului. Aș face ciubote dacă aș ști ciubotăria. ALECSANDRI, T. 1249. 2. Atelierul ciubotarului. (Atestat în forma ciobotărie) Se oprise în fața unei ciobotării, privind lung firma. CAMILAR, N. II 319. – Variantă: ciobotărie s. f.

CIUBOTĂRIE, (2) ciubotării, s. f. (Reg.) 1. Meseria ciubotarului. 2. Atelierul ciubotarului. [Var.: ciobotărie s. f.] – (1) Din ciubotar + suf. -ie, (2) ciubotă + suf. -ărie.

A CIUBOTĂRI ~ esc intranz. rar A practica meseria de ciubotar; a fi ciubotar. /Din ciubotar

CIUBOTĂRIE ~i f. pop. 1) la sing. Meseria de ciubotar; cizmărie. 2) Atelier unde se repară (sau se confecționează) încălțăminte; cizmărie. 3) la sing. rar Reparație (sau confecționare) a încălțămintei. [Art. ciubotăria; G.-D. ciubotăriei; Sil. ri-e] /ciubotar + suf. ~ie

ciobotărie f. cismărie.

cĭobotăríe f. (d. cĭobotă). Mold. Cizmărie, meseria saŭ prăvălia cĭobotaruluĭ.

Ortografice DOOM

ciubotărie (reg.) s. f., art. ciubotăria, g.-d. art. ciubotăriei; (ateliere) pl. ciubotării, art. ciubotăriile (desp. -ri-i-)

ciubotărie (reg.) s. f., art. ciubotăria, g.-d. art. ciubotăriei; (ateliere) pl. ciubotării, art. ciubotăriile

ciubotărie (meserie, atelier) s. f., art. ciubotăria, g.-d. art. ciubotăriei; (ateliere) pl. ciubotării, art. ciubotăriile

Sinonime

CIUBOTĂRIE s. v. cizmărie, pantofărie.

ciubotărie s. v. CIZMĂRIE. PANTOFĂRIE.

Intrare: ciubotări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciubotări
  • ciubotărire
  • ciubotărit
  • ciubotăritu‑
  • ciubotărind
  • ciubotărindu‑
singular plural
  • ciubotărește
  • ciubotăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciubotăresc
(să)
  • ciubotăresc
  • ciubotăream
  • ciubotării
  • ciubotărisem
a II-a (tu)
  • ciubotărești
(să)
  • ciubotărești
  • ciubotăreai
  • ciubotăriși
  • ciubotăriseși
a III-a (el, ea)
  • ciubotărește
(să)
  • ciubotărească
  • ciubotărea
  • ciubotări
  • ciubotărise
plural I (noi)
  • ciubotărim
(să)
  • ciubotărim
  • ciubotăream
  • ciubotărirăm
  • ciubotăriserăm
  • ciubotărisem
a II-a (voi)
  • ciubotăriți
(să)
  • ciubotăriți
  • ciubotăreați
  • ciubotărirăți
  • ciubotăriserăți
  • ciubotăriseți
a III-a (ei, ele)
  • ciubotăresc
(să)
  • ciubotărească
  • ciubotăreau
  • ciubotăriră
  • ciubotăriseră
Intrare: ciubotărie (atelier)
ciubotărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciubotărie
  • ciubotăria
plural
  • ciubotării
  • ciubotăriile
genitiv-dativ singular
  • ciubotării
  • ciubotăriei
plural
  • ciubotării
  • ciubotăriilor
vocativ singular —
plural —
ciobotărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobotărie
  • ciobotăria
plural
  • ciobotării
  • ciobotăriile
genitiv-dativ singular
  • ciobotării
  • ciobotăriei
plural
  • ciobotării
  • ciobotăriilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ciubotărie (meserie)
ciubotărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciubotărie
  • ciubotăria
plural
  • ciubotării
  • ciubotăriile
genitiv-dativ singular
  • ciubotării
  • ciubotăriei
plural
  • ciubotării
  • ciubotăriilor
vocativ singular —
plural —
ciobotărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobotărie
  • ciobotăria
plural
  • ciobotării
  • ciobotăriile
genitiv-dativ singular
  • ciobotării
  • ciobotăriei
plural
  • ciobotării
  • ciobotăriilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciubotărie, ciubotăriisubstantiv feminin

etimologie:
  • ciubotă + -ărie.

ciubotărie, ciubotăriisubstantiv feminin

etimologie:
  • ciubotar + -ie. NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.