opțiuni

2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ, ciubotărești, adj. (Reg.) Cizmăresc. [Var.: ciobotărésc, -eáscă adj.] – Ciubotar + suf. -esc.

CIUBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ, ciubotărești, adj. (Reg.) Cizmăresc. [Var.: ciobotărésc, -eáscă adj.] – Ciubotar + suf. -esc.

ciubotăresc, ~ească a [At: DA / Pl: ~ești / V: (reg) ciob~ / E: ciubotar + -esc] 2 (Reg) Cizmăresc (1-2).

CIUBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ, ciubotărești, adj. (Mold.) De ciubotar, al ciubotarilor. Scule ciubotărești.

CIUBOTĂRÉSC ~eáscă (~éști) pop. 1) Care ține de ciubotari; propriu ciubotarilor; cizmăresc. Scule ~ești. 2) Care ține de ciubotărie; specific ciubotăriei. /ciubotar + suf. ~esc

CIOBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ adj. v. ciubotăresc.

CIOBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ adj. v. ciubotăresc.

ciobotăresc, ~ească a vz ciubotăresc

A CIUBOTĂRÍ ~ ésc intranz. rar A practica meseria de ciubotar; a fi ciubotar. /Din ciubotar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciubotărésc (reg.) adj. m., f. ciubotăreáscă; pl. m. și f. ciubotăréști

ciubotărésc adj. m., f. ciubotăreáscă; pl. m. și f. ciubotăréști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUBOTĂRÉSC adj. v. cizmăresc.

ciubotăresc adj. v. CIZMĂRESC.

Intrare: ciubotăresc
ciubotăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciubotăresc
  • ciubotărescul
  • ciubotărescu‑
  • ciubotărească
  • ciubotăreasca
plural
  • ciubotărești
  • ciubotăreștii
  • ciubotărești
  • ciubotăreștile
genitiv-dativ singular
  • ciubotăresc
  • ciubotărescului
  • ciubotărești
  • ciubotăreștii
plural
  • ciubotărești
  • ciubotăreștilor
  • ciubotărești
  • ciubotăreștilor
vocativ singular — —
plural — —
ciobotăresc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobotăresc
  • ciobotărescul
  • ciobotărescu‑
  • ciobotărească
  • ciobotăreasca
plural
  • ciobotărești
  • ciobotăreștii
  • ciobotărești
  • ciobotăreștile
genitiv-dativ singular
  • ciobotăresc
  • ciobotărescului
  • ciobotărești
  • ciobotăreștii
plural
  • ciobotărești
  • ciobotăreștilor
  • ciobotărești
  • ciobotăreștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ciubotări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciubotări
  • ciubotărire
  • ciubotărit
  • ciubotăritu‑
  • ciubotărind
  • ciubotărindu‑
 singular plural
  • ciubotărește
  • ciubotăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciubotăresc
 (să)
  • ciubotăresc
  • ciubotăream
  • ciubotării
  • ciubotărisem
a II-a (tu)
  • ciubotărești
 (să)
  • ciubotărești
  • ciubotăreai
  • ciubotăriși
  • ciubotăriseși
a III-a (el, ea)
  • ciubotărește
 (să)
  • ciubotărească
  • ciubotărea
  • ciubotări
  • ciubotărise
plural I (noi)
  • ciubotărim
 (să)
  • ciubotărim
  • ciubotăream
  • ciubotărirăm
  • ciubotăriserăm
  • ciubotărisem
a II-a (voi)
  • ciubotăriți
 (să)
  • ciubotăriți
  • ciubotăreați
  • ciubotărirăți
  • ciubotăriserăți
  • ciubotăriseți
a III-a (ei, ele)
  • ciubotăresc
 (să)
  • ciubotărească
  • ciubotăreau
  • ciubotăriră
  • ciubotăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciubotăresc ciobotăresc

  • 1. regional Care ține de ciubotari; propriu ciubotarilor.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: cizmăresc un exemplu
    exemple
    • Scule ciubotărești.
      surse: DLRLC
  • 2. popular Care ține de ciubotărie; specific ciubotăriei.
    surse: NODEX

etimologie:

  • ciubotar + sufix -esc.
    surse: DEX '09 NODEX