opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

CIUBOTĂRESC, -EASCĂ, ciubotărești, adj. (Reg.) Cizmăresc. [Var.: ciobotăresc, -ească adj.] – Ciubotar + suf. -esc.

CIUBOTĂRESC, -EASCĂ, ciubotărești, adj. (Reg.) Cizmăresc. [Var.: ciobotăresc, -ească adj.] – Ciubotar + suf. -esc.

ciubotăresc, ~ească a [At: DA / Pl: ~ești / V: (reg) ciob~ / E: ciubotar + -esc] 2 (Reg) Cizmăresc (1-2).

CIUBOTĂRESC, -EASCĂ, ciubotărești, adj. (Mold.) De ciubotar, al ciubotarilor. Scule ciubotărești.

CIUBOTĂRESC ~ească (~ești) pop. 1) Care ține de ciubotari; propriu ciubotarilor; cizmăresc. Scule ~ești. 2) Care ține de ciubotărie; specific ciubotăriei. /ciubotar + suf. ~esc

CIOBOTĂRESC, -EASCĂ adj. v. ciubotăresc.

CIOBOTĂRESC, -EASCĂ adj. v. ciubotăresc.

ciobotăresc, ~ească a vz ciubotăresc

A CIUBOTĂRI ~ esc intranz. rar A practica meseria de ciubotar; a fi ciubotar. /Din ciubotar

Ortografice DOOM

ciubotăresc (reg.) adj. m., f. ciubotărească; pl. m. și f. ciubotărești

ciubotăresc (reg.) adj. m., f. ciubotărească; pl. m. și f. ciubotărești

ciubotăresc adj. m., f. ciubotărească; pl. m. și f. ciubotărești

Sinonime

CIUBOTĂRESC adj. v. cizmăresc.

ciubotăresc adj. v. CIZMĂRESC.

Intrare: ciubotăresc
ciubotăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciubotăresc
  • ciubotărescul
  • ciubotărescu‑
  • ciubotărească
  • ciubotăreasca
plural
  • ciubotărești
  • ciubotăreștii
  • ciubotărești
  • ciubotăreștile
genitiv-dativ singular
  • ciubotăresc
  • ciubotărescului
  • ciubotărești
  • ciubotăreștii
plural
  • ciubotărești
  • ciubotăreștilor
  • ciubotărești
  • ciubotăreștilor
vocativ singular — —
plural — —
ciobotăresc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobotăresc
  • ciobotărescul
  • ciobotărescu‑
  • ciobotărească
  • ciobotăreasca
plural
  • ciobotărești
  • ciobotăreștii
  • ciobotărești
  • ciobotăreștile
genitiv-dativ singular
  • ciobotăresc
  • ciobotărescului
  • ciobotărești
  • ciobotăreștii
plural
  • ciobotărești
  • ciobotăreștilor
  • ciobotărești
  • ciobotăreștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ciubotări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciubotări
  • ciubotărire
  • ciubotărit
  • ciubotăritu‑
  • ciubotărind
  • ciubotărindu‑
 singular plural
  • ciubotărește
  • ciubotăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciubotăresc
 (să)
  • ciubotăresc
  • ciubotăream
  • ciubotării
  • ciubotărisem
a II-a (tu)
  • ciubotărești
 (să)
  • ciubotărești
  • ciubotăreai
  • ciubotăriși
  • ciubotăriseși
a III-a (el, ea)
  • ciubotărește
 (să)
  • ciubotărească
  • ciubotărea
  • ciubotări
  • ciubotărise
plural I (noi)
  • ciubotărim
 (să)
  • ciubotărim
  • ciubotăream
  • ciubotărirăm
  • ciubotăriserăm
  • ciubotărisem
a II-a (voi)
  • ciubotăriți
 (să)
  • ciubotăriți
  • ciubotăreați
  • ciubotărirăți
  • ciubotăriserăți
  • ciubotăriseți
a III-a (ei, ele)
  • ciubotăresc
 (să)
  • ciubotărească
  • ciubotăreau
  • ciubotăriră
  • ciubotăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciubotăresc, ciubotăreascăadjectiv

  • 1. regional Care ține de ciubotari; propriu ciubotarilor. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: cizmăresc
    • format_quote Scule ciubotărești. DLRLC
  • 2. popular Care ține de ciubotărie; specific ciubotăriei. NODEX
etimologie:
  • ciubotar + -esc. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.