8 definiții pentru ciubeică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciubeică sf [At: ALECSANDRI, T. 1771 / Pl: ~ici / E: ciub[uc] + -eică] 1-2 (Irn; înv) Lulea (de calitate inferioară).

CIUBÉICĂ, ciubeici, s. f. (Reg.) Lulea (de calitate proastă). – Ciub[uc] + suf. -eică.

CIUBÉICĂ, ciubeici, s. f. (Reg.) Lulea (de calitate proastă). – Ciub[uc] + suf. -eică.

CIUBÉICĂ, ciubeici, s. f. (Mold.) Lulea (proastă). Sta lîngă foc și tot mozolea în gură o ciubeică fără tiutiun. SADOVEANU, O. A. II 115. Aleargă pîn’te-i preface-n fum, Și tidva-ți în ciubeică, și oasele-ți în scrum! ALECSANDRI, T. 1067.

CIUBÉICĂ ~ci f. reg. Pipă scurtă (improvizată). /ciub[uc] + suf. ~eică

ciubeică f. lulea proastă. [Diminutiv din ciubuc].

cĭubéĭcă f., pl. ĭ și e (d. cĭubuc). Mold. Rar. Lulea proastă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciubéică (reg.) (-bei-) s. f., g.-d. art. ciubéicii; pl. ciubéici

ciubéică s. f. (sil. -bei-), g.-d. art. ciubéicii; pl. ciubéici

Intrare: ciubeică
ciubeică substantiv feminin
  • silabație: -bei-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciubeică
  • ciubeica
plural
  • ciubeici
  • ciubeicile
genitiv-dativ singular
  • ciubeici
  • ciubeicii
plural
  • ciubeici
  • ciubeicilor
vocativ singular
plural