18 definiții pentru ciuș

ciuș2 sm [At MAT FOLK. 536 / E: bg нa чyщ] (Pop; îlav) În ~ În cârcă.

ciuș3, ~ă [At SEZ IV, 76 / V: ciunș / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1-2 smf, a (Pop; mai ales d. găini) (Animal) zbârlit. 3-4 smf, a (Pop) (Animal) miop. 5 sf Bufniță (1).

ciuș4 sm [At: BORZA, D. / Pl: ~i / E: nct] (Bot; reg) Nap.

ciuș1 i [At: PASCU, C. 101 / E: fo] (Rep) Strigăt cu care se oprește sau se îndeamnă măgarul să meargă.

CIUȘ interj. Strigăt cu care cineva îndeamnă măgarul la drum sau cu care îl oprește din mers. – Onomatopee.

CIUȘ interj. Strigăt cu care cineva îndeamnă măgarul la drum sau cu care îl oprește din mers. – Onomatopee.

CIUȘ interj. Strigăt cu care se îndeamnă măgarul să se oprească sau să pornească la drum. Ciuș, duș, măgăruș! ȘEZ. XIII 50.

ciuș interj. – Se folosește pentru a îndemna măgarii. Origine probabil expresivă; coincide cu bg. și ngr. (DAR). Cf. ciuș, s. n. (înv., Munt., spate, spinare), din bg. na čuš.Der. ciuști (var. țuști), interj. (exprimă o mișcare rapidă, ca săritura unui iepure, zgomotul unei palme etc.), cf. bîști; ciuști, vb. (a țîșni, a sări brusc un iepure); ciușdi (var. ciujdi), vb. (a se ghemui; a ciuli urechile; a tăia crengile; a fura), ale cărui prime două sensuri îl imită pe a ciuli, iar ultimul pe a ciupi (DAR consideră sensul de la a fura drept primar și derivă cuvîntul de la bg. čužd „ciudat”).

CIUȘ interj. (se folosește pentru a îndemna măgarii să meargă sau să se oprească). /Onomat.

ciuș, -ă, adj. (reg.) miop, cu vederea slabă.

ciuș m. Tr. ciuf (bufniță). ║ a. miop: o găinușă ciușă ISP. [Adică miop ca ciuful: buhele au ochii înfundați și privirea fixă].

cĭuș-cĭúș, interj. de chemat măgariĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciúș, ciuși, s.m. – (ornit.) Pasăre migratoare, prezentă în grădini, vii, poiene și lunci, dar și în pădurile colinare (Otus scops). În Maramureș, este răspândită în special în livezile bătrâne cu pomi fructiferi scorburoși (Ardelean, Bereș, 2000: 177). – Et. nec. (MDA); probabil formă onomatopeică.

ciuș-de-ghímpe s. v. STICLETE.

Intrare: ciuș
ciuș interjecție
Surse flexiune: DOR