2 intrări

9 definiții

CIÚȘCĂ, ciuște, s. f. (Pop.) Ardei iute. – Din bg. čuška.

CIÚȘCĂ, ciuște, s. f. (Reg.) Ardei iute. – Din bg. čuška.

ciúșcă (pop.) s. f., g.-d. art. ciúștii; pl. ciuști

ciúșcă s. f., g.-d. art. ciúștei; pl. ciúște

CIÚȘCĂ s. v. ardei iute.

ciúșcă (ciuște), s. f.1. Ardei. – 2. Batistă făcută sul și înnodată, cu care se lovește, într-un joc popular. – 3. Jocul respectiv. – Var. țușcă, ciuște. Megl. ciușcă „joc”. Bg. čuška „ardei”, sb., cr. čuška „lovitură, palmă” (Cihac, II, 437), al cărui sens comun este cel de a pișca, a arde. Dar face din ciușcă două cuvinte diferite.

CIÚȘCĂ ~te f. reg. Ardei mărunt și iute. /<bulg. țiuška

cĭúșcă f., pl. ștĭ și șcĭ (bg. čuška, a. î. Cp. cu ĭușcă și țușcă). Sud. Ardeĭ roș mic. Praf de ardeĭ verde (V. boĭa): cîrnațĭ presărațĭ cu cĭușcă de ardeĭ verde. (Chir. CL. 1910, 433). Meh. Saramură de ardeĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: ciușcă (pl. -ște)
ciușcă (pl. -ște)
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciușcă ciușca
plural ciuște ciuștele
genitiv-dativ singular ciuște ciuștei
plural ciuște ciuștelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciușcă (pl. -ști)
ciușcă (pl. -ști)
substantiv feminin (F50) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciușcă ciușca
plural ciuști ciuștile
genitiv-dativ singular ciuști ciuștii
plural ciuști ciuștilor
vocativ singular
plural