2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CITOGENÉTICĂ s.f. Parte a geneticii care studiază componenții celulari ai eredității (genele, cromozomii etc.). [< fr. cytogénétique, cf. gr. kytos – celulă, gennan – a naște].

CITOGENÉTICĂ f. Ramură a geneticii care studiază fenomenele ereditare la nivelul nucleului celular. /<fr. cytogénétique

CITOGENÉTIC, -Ă, citogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geneticii care studiază raporturile existente între caracterele ereditare, structura și comportamentul cromozomilor, precum și consecințele medicale și evolutive ale anomaliilor cromozomiale. 2. Adj. Al citogeneticii (1), de citogenetică. – Din fr. cytogénétique.

citogenétic, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cytogénétique] 1 sf Ramură a geneticii care studiază componenții celulari ai eredității, precum și consecințele medicale și evolutive ale anomaliilor cromozomiale. 2 a Referitor la citogenetică (1). 3 a Care aparține citogeneticii (1).

CITOGENÉTIC, -Ă, citogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geneticii care studiază componenții celulari ai eredității, precum și consecințele medicale și evolutive ale anomaliilor cromozomiale. 2. Adj. Al citogeneticii (1), de citogenetică. – Din fr. cytogénétique.

CITOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la citogenetică. [< fr. cytogénétique].

CITOGENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la citogenetică. II. s. f. ramură a geneticii care studiază structura și comportamentul cromozomilor în mitoză și meioză. (< fr. cytogénétique)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

citogenetică s. f., g.-d. art. citogeneticii

citogenetică s. f., g.-d. art. citogeneticii

citogenétică s. f., g.-d. art. citogenéticii

citogenetic adj. m., pl. citogenetici; f. citogenetică, pl. citogenetice

*citogenetic adj. m., pl. citogenetici; f. citogenetică, pl. citogenetice

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CITOGENÉTICĂ (< fr. {i}; {s} cito- + fr. génétique „genetică”) s. f. Ramură a geneticii care studiază raporturile existente între caracterele ereditare, structura și comportamentul cromozomilor, componenții celulari cu rol genetic, aspectele medicale și evolutive legate de perturbațiile lor morfofuncționale; urmărește, în special, cariotipurile și aberațiile cromozomiale.

Intrare: citogenetică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citogenetică
  • citogenetica
plural
genitiv-dativ singular
  • citogenetici
  • citogeneticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: citogenetic
citogenetic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citogenetic
  • citogeneticul
  • citogeneticu‑
  • citogenetică
  • citogenetica
plural
  • citogenetici
  • citogeneticii
  • citogenetice
  • citogeneticele
genitiv-dativ singular
  • citogenetic
  • citogeneticului
  • citogenetice
  • citogeneticei
plural
  • citogenetici
  • citogeneticilor
  • citogenetice
  • citogeneticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

citogeneticăsubstantiv feminin

  • 1. Ramură a geneticii care studiază raporturile existente între caracterele ereditare, structura și comportamentul cromozomilor, precum și consecințele medicale și evolutive ale anomaliilor cromozomiale. DEX '09 DN
etimologie:

citogenetic, citogeneticăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.