7 definiții pentru citogenetic

citogenétic, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cytogénétique] 1 sf Ramură a geneticii care studiază componenții celulari ai eredității, precum și consecințele medicale și evolutive ale anomaliilor cromozomiale. 2 a Referitor la citogenetică (1). 3 a Care aparține citogeneticii (1).

CITOGENÉTIC, -Ă, citogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geneticii care studiază raporturile existente între caracterele ereditare, structura și comportamentul cromozomilor, precum și consecințele medicale și evolutive ale anomaliilor cromozomiale. 2. Adj. Al citogeneticii (1), de citogenetică. – Din fr. cytogénétique.

CITOGENÉTIC, -Ă, citogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geneticii care studiază componenții celulari ai eredității, precum și consecințele medicale și evolutive ale anomaliilor cromozomiale. 2. Adj. Al citogeneticii (1), de citogenetică. – Din fr. cytogénétique.

*citogenétic adj. m., pl. citogenétici; f. citogenétică, pl. citogenétice

citogenétic adj. → genetic

CITOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la citogenetică. [< fr. cytogénétique].

CITOGENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la citogenetică. II. s. f. ramură a geneticii care studiază structura și comportamentul cromozomilor în mitoză și meioză. (< fr. cytogénétique)

Intrare: citogenetic
citogenetic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular citogenetic citogeneticul citogenetică citogenetica
plural citogenetici citogeneticii citogenetice citogeneticele
genitiv-dativ singular citogenetic citogeneticului citogenetice citogeneticei
plural citogenetici citogeneticilor citogenetice citogeneticelor
vocativ singular
plural